În ultima vreme, dacă nu dintotdeauna, tinerii sunt priviţi cu un oarecare scepticism de către cei mai în vârstă, aceştia din urmă invocând mereu degradarea junimii româneşti. Dacă aceşti tineri mai sunt şi susţinători ai unei echipe de fotbal, sunt catalogaţi şi etichetaţi ca fiind „golani”, „huligani” sau chiar „derbedei”.
Dar de unde această aversiune a „omului de rând” faţă de suporterul de fotbal (mă refer la suporterii din fotbal, pentru că ei sunt cei mai „renumiţi” suporteri din sport)?
Cu siguranţă mulţi dintre cei care merg la un meci de fotbal, sau care mergeau, pentru că acum suporterii nu se mai pot manifesta în tribune cum o făceau înainte, au observat cu stupoare cum aceştia îşi încurajau echipa şi prin mijloace mai neortodoxe. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi auzit de legea 4/2008, lege ce îngrădeşte drastic libertăţile suporterului român, interzicându-i acestuia introducerea de materiale pirotehnice pe stadion, de steaguri mari sau chiar de mesaje sau bannere, prin aceasta instaurându-se practic cenzura pe stadion. Ei, prin legea menţionată anterior, statul român săvârşeşte o multitudine de abuzuri, pedepsele pentru infracţiunile pe stadion fiind mai mult decât absurde:
– aşa cum scriam mai sus, orice mesaj trebuie „validat” înainte de a fi introdus pe stadion, validarea fiind făcută de către cei care asigură ordinea la evenimentul sportiv, adică Jandarmeria sau o firmă specializată de pază; dar dacă Statul român interzice cenzura, de ce e ea permisă pe stadioanele de fotbal?!
– este interzisă intrarea în incinta stadionului sub influenţa alcoolului, iar oricine încalcă această prevedere nu mai are dreptul să intre pe stadion timp de 6 luni; e interesant faptul că în alte state ale lumii, ex. Anglia, Germania sau Olanda, se vând băuturi alcoolice în incinta stadionului, iar în România nu îţi este interzis accesul în alt loc (parcuri, muzee, şcoli sau alte spaţii publice) dacă ai consumat alcool;
– deţinerea sau introducerea materialelor pirotehnice este de asemenea interzisă; pedeapsa în acest caz este mai mare decât pedeapsa în cazul deţinerii de arme albe; sigur, se poate pune în pericol siguranţa celorlalţi oameni din stadion, dar cei care merg în peluze, locul unde se adună suporterii sunt toţi conştienţi de riscurile la care se expun şi cine vrea să se simtă în siguranţă, e liber să ocupe loc în altă parte a stadionului; interesant e faptul că cei care intră pe stadion cu petarde sau torţe pot face puşcărie, dar cei care sărbătoresc de Revelion prin aceleaşi metode nu sunt nici măcar amendaţi.
Desigur, mai sunt şi alte încălcării ale legii pe stadion, dar mă voi opri doar la acestea, considerând că sunt destul de relevante. Cuprinsul integral al legii 4/2008 îl puteţi accesa aici. Ce vreau să demonstrez este nedreptăţirea flagrantă la care sunt supuşi suporterii din ţara noastră. Cu siguranţă nu toţi fac parte din elita ţării, dar să nu uităm rolul determinant jucat de tineri în revoluţia din 1989. Sunt sigur că printre tinerii revoluţionari din Bucureşti şi Timişoara au fost şi câţiva suporteri de fotbal. Vorbind însă de ceva mai actual, nu trebuie să uităm de protestele din februarie anul trecut, când suporterii de fotbal ai echipelor din Bucureşti au fost cei care i-au organizat pe ceilalţi revoluţionari, ajutându-i să dea glas frustrărilor personale cu ajutorul scandărilor de pe stadioane.
Aşadar, consider că societatea românească ar trebui să fie puţin mai deschisă atunci când priveşte înspre suporterii de fotbal. De cele mai multe ori, suporterilor le sunt aruncate priviri piezişe, mulţi întrebându-se de ce se manifestă cu atâta patos în timpul meciurilor. Însă nu ştiu câţi iau în calcul avântul tineresc al acestora şi faptul că aceşti băieţi şi chiar şi unele fete merg pe stadion din dragoste pentru echipă, îşi însoţesc favoriţii în toate colţurile ţării sau chiar ale Europei. Oare câţi dintre noi am fi dispuşi să ne riscăm locul de muncă sau liniştea familială doar pentru a ne urma visul şi a fi alături de echipa favorită sau pentru a da curs oricărei pasiuni care ne însufleţeşte?
Să fim aşadar mai îngăduitori faţă de aceşti tineri şi să nu îi mai blamăm pentru ceea ce reprezintă şi fac ei. De cele mai multe ori, această „categorie” de oameni reprezintă ultimul stindard al demnităţii într-o ţară dominată de corupţie şi de trădare.
Emilian Voaideș
Sursa foto: wikimedia.org
[…] nu ţin însă neapărat de alegerea unei cariere. Aşa cum menţionam şi într-un articol precedent (în încheierea lui, ca să fiu mai precis), mulţi dintre noi avem unele hobby-uri care de multe […]