Cât de dispuşi suntem să ne urmăm visele?

Distribuie!

Încă de mici avem diferite idei despre ce vom face în viitor, opţiunile din copilărie fiind, bineînţeles, foarte uşor de schimbat. Pe măsură ce evoluăm suntem din ce în ce mai decişi să urmăm o anumită carieră, de multe ori calea urmată fiind total opusă visurilor din copilărie.

Revenind însă la ideea articolului, aş vrea să abordez o altă latură a acestei teme, făcând referire la disponibilitatea fiecăruia dintre noi de a se dedica unei anumite "cauze", deşi e impropriu spus cauză, fiind mai degrabă vorba de stabilitate şi determinare în luarea unei decizii. Conform unor studii, oamenii îşi aleg cariera sau măcar încearcă să o facă de la vârsta intrării la liceu, adică pe la 14-15 ani. Pe parcursul celor 4 ani, opţiunile se pot modifica drastic, mulţi dintre adolescenţi realizând faptul că nu sunt potriviţi sau nu sunt atraşi de o anumită carieră.

Visele nu ţin însă neapărat de alegerea unei cariere. Aşa cum menţionam şi într-un articol precedent (în încheierea lui, ca să fiu mai precis), mulţi dintre noi avem unele hobby-uri care de multe ori se "ciocnesc" cu rutina zilnică, astfel încât nu suntem dispuşi să acordăm prea mult timp acestor pasiuni. Stresul de care avem parte zilnic ne îndepărtează din ce în ce mai mult de lucrurile frumoase ale vieţii, lucrurile care ne aduc acea satisfacţie sentimentală de care avem parte parcă tot mai puţin. Ideea e să acordăm mai mult timp acestor activităţi relaxante sau oricărui aspect al vieţii care ne provoacă plăcere, deoarece nu avem nimic de pierdut.

Nu vreau să mă lungesc prea mult, aşa că vă voi lăsa un citat din cartea lui Paulo Coelho, Alchimistul: "Toţi oamenii la adolescenţă ştiu care este legenda lor personală. În acest moment al vieţii, totul este limpede, totul este posibil şi oamenii nu se tem să viseze şi să dorească ce le-ar plăcea să facă. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, o forţă misterioasă încearcă încet, încet să dovedească faptul că legenda personală este imposibil de realizat. Sufletul lumii se hrăneşte cu fericirea oamenilor, sau cu nefericirea, cu invidia, cu gelozia. Împlinirea legendei personale este singura îndatorire a oamenilor."

Taguri

Arhiva