Life of Pi: spectacolul zoomorf al spiritualității (cronică de film)

Distribuie!

După articolul anterior, în care vă vorbeam despre romanul lui Yann Martel, Viața lui Pi,  iată că urmează și cronica ecranizării spectaculoase a lui Ang Lee.

Filmul ăsta, după mine, este extrem de reușit, mai ales dacă se ia în considerare opinia criticilor care-au spus că este inecranizabil. Într-adevăr, cartea are în plus ideile filosofice extrem de plăcut exprimate, și de o profunzime aparte, care nu pot fi surprinse pe ecran. Filmul însă are avantajul de a putea profita din plin de povestea „de fațadă”, de aventura a la Robinson Crusoe a unui puști indian ce iubește animalele și religia, care naufragiază împreună cu ocupanții grădinii zoo a tatălui său în mijlocul Pacificului.

Suraj Sharma, actorul din rolul principal, își joacă extrem de bine rolul, are o sinceritate naivă specifică indienilor, care dă foarte bine pe marele ecran.  Dacă ne gândim că face aproape tot filmul, practic, singur, rolul său e și mai ușor de apreciat.

Marele plus(chiar colosalul plus) al acestui film 3D este Richard Parker, tigrul care rămâne singur cu Pi în urma impunerii bruște, brutale, a forței animalice de care dispune(scena apariției sale pe barcă a făcut mulți spectatori să tresară). Felina uriașă este fără pic de exagerare, cea mai reușită creație CGI văzută de mine într-un film: aș fi putut jura cu mâna pe inimă că e real. De la prima apariție și până la ultima, pare 100% viu. E de o expresivitate incredibilă, deși, unu la mână, este virtual, și doi, este un animal, care, potrivit tatălui lui Pi, reflectă doar emoțiile atribuite de tânărul indian.

Filmul este un spectacol vizual de două ore și un pic, în care imensitatea oceanului și furia lui titanică vă vor izbi în plin, veți fi alături de Pi pe măsură ce învață cum să respecte legea junglei, înălțând rugi de ajutor și mulțumire lui Dumnezeu, în trei mari religii(creștinism, hinduism și islam), vă veți amuza, veți fi față în față cu un tigru parcă mereu gata de atac, și poate veți vărsa și o lacrimă sau două pe măsură ce odiseea se apropie de final.

Cert e că avem de-a face cu un film făcut să trezească reacții, un film, cum spuneam, reușit și spectaculos. Pentru ca frumusețea și profunzimea să fie completă, recomand însă citirea romanului.

Alex Szollo

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva