Cât de ușor mai zboară gândul omului! Deși trupul este ținut de ocupațiile cotidiene, cum ar fi serviciu, planuri de vacanță, liste de cumpărături, îndatoriri familiale și serialul văzut aseară pe jumătate, cealaltă jumătate fiind lăsată pentru Moș Ene, există acea mică părticică din mintea omului care se desprinde total de întreg și alunecă în lumea fanteziei și a imaginarului. Acel mic colț din Eden ne ajută să ne relaxăm mințile și să ne limpezim gândurile în fața haosului din jurul nostru. Fără de ea, probabil, cu toții am înnebuni, căci haosul interacțiunilor socio-umane este unul perpetuu și crește odată cu orizontul lumii pe care conștiința noastră decide să o cuprindă.
Ar putea oare mintea omului să se mai concentreze asupra unui somn liniștit atunci când are la cunoștință faptul că armata ucraineană asediază orașul Donețk și lasă locuitorii să moară de foame și de sete sau că americanii au înscenat execuția unui ziarist britanic pentru a avea un nou pretext de a ataca Irakul? Să nu mai vorbim despre carnagiul în numele jihadului politic de pe teritoriul Israelului! Dar se pare că mintea unora încă poate să doarmă liniștită, păcălindu-se că focul războiului i-ar fi îndrăgit suficient de tare încât să stea departe de curțile lor. Noi vom lăsa la o parte aceste afaceri murdare ale politicii globale și ne vom retrage în micul nostru Eden, ascultând povestea unei lumi în care conștiința publică a evoluat peste setea de sânge caracteristică tuturor membrilor speciei, grație educației alese și a dragostei pentru înțelepciune, singurele capabile să alunge în străfundurile cugetului bestia și să aducă la suprafață omul.
Săptămâna trecută am întrerupt povestirea noastră despre miticul ținut al Finxeriei în punctul în care urma să fie descris sistemul lor universitar și importanța sa vitală și de neînlocuit pentru organismul statal. În Finxeria, ideea ca toată lumea să aibă o diplomă de facultate este una bizară, iar plata în rate pe un termen de minimum trei ani pentru o bucată de hârtie igienică scumpă și incomodă li se pare una chiar și mai ridicolă decât atât. În general, jumătate din populație se orientează spre învățarea unei meserii după terminarea studiilor, iar dintre cei care aleg să dea examenul arduos pentru admiterea la o facultate, numai o cincime reușesc să fie acceptați. Dacă în Finxeria ignoranța este privită ca o boală a psihicului, lenea și cruzimea sunt privite ca adevărate epidemii sociale, căci este o cruzime să lași un om să își irosească anii tinereții sale între pereții unei instituții, doar pentru ca la terminarea studiilor să fie calificat pentru aceleași meserii ca la începutul lor.
Tinerii care iau examenul de admitere și reușesc să intre la o facultate sunt priviți cu respect de către finxerieni, iar statul le acordă un venit lunar stabil, precum și cazare și masă gratuită. Studenții care doresc să se lipsească de acest venit pot alege să îl doneze Fondului pentru Educarea copiilor săraci din statele vecine Finxeriei. Având în vedere faptul că mulți dintre ei provin din familii cu posibilități financiare satisfăcătoare și că multe magazine și săli de spectacol oferă reduceri speciale pentru studenți, nu e de mirare faptul că onoarea multora dintre ei le dictează să refuze acest beneficiu acordat de statul finxerian, care a devenit pentru ei mai degrabă o formalitate.
Sistemul de notare în universitățile finxeriene lipsește cu desăvârșire deoarece, pentru a avea un sistem de notare, ar trebui să ai în primul rând examene care au nevoia de a fi notate. Studenții își aleg în fiecare semestru cinci materii din șapte disponibile, luând în seamă considerentul utilității lor viitoare, iar lucrarea de licență este pregătită din începutul primului an, cuprinzând o sinteză a tuturor cunoștințelor acumulate în anii facultății, comasate într-un singur subiect la alegere. Lucrarea de licență este susținută în fața unui colectiv format din trei profesori, alături de toți colegii facultății respective care doresc să asiste la prezentare. Nota elevului este decisă prin calcularea unei medii între notele date de către cei trei profesori, studenții care asistă fiind obligați să păstreze o liniște de mormânt în timpul prezentării lucrării pentru a nu distrage atenția colegului lor.
Fiecare facultate finxeriană are propria ei asociație studențească, însărcinată cu medierea divergențelor de opinii și de interese care apar între studenți sau între aceștia și colectivul profesoral. Fiecare student are datoria de a participa în calitate de membru al asociației la treburile administrative ale facultății sale pentru cel puțin un semestru universitar, posturile de conducere din cadrul asociației fiind desemnate prin tragere la sorți. Niciun student care a fost deja membru pentru durata unui semestru universitar (chiar dacă a fost nevoit să întrerupă acest termen din motive obiective) nu poate deveni membru al asociației studențești pentr un nou semestru. Rectorii universităților finxeriene au decis să implementeze acest sistem pentru asociațiile studențești pentru a le păstra caracterul lor de sindicate ale studenților și pentru ca atenția tinerilor să nu fie distrasă de către puierilitatea urmăririi unei cariere politice fictive.
Concluzionând amănuntele relatate până acum, putem spune doar că nu am reușit în aceste puține rânduri decât să zgâriem suprafața organizării complexe al învătământului finxerian, evidențiând doar contrastele vizibile dintre sistemul finxerian și sistemele familiare contemporaneității noastre. O descriere amănunțită a elementelor care fac din educația finxeriană un model de urmat pentru orice stat care pune preț pe luminarea minții tinerilor ei cetățeni va trebui lăsată pentru un alt timp și pentru o altă ocazie. Momentan, voi decide să pun, figurativ vorbind, penița în toc și să încerc în articolele ce vor urma să îndepărtez, după putințele și după priceperea mea, bruma ce este așternută, în mod mai mult sau mai puțin intenționat, peste evenimentele și realitățile acestei lumi în care am avut simultan norocul și ghinionul de a ne naște.
Sursa foto: Wikimedia.org
