Despre onoarea unui gentilom

Distribuie!

de Ciprian Azoiţei

Cu toții cred că am văzut filme sau seriale inspirate din secolele XVIII-XIX, în care bărbați îmbrăcați la costum și papion se duelau cu pistoalele pentru mâna vreunei domnițe care stătea pe margine, așteptând să îl plângă pe erou după ce acesta era împușcat. Acesta este unul dintre exemplele clasice de clișeu hollywoodian, în care filmul se dovedește a fi cu mult sub standardul realității. Din toate filmele inspirate din acea epocă pe care le-am văzut, niciunul nu a reușit să contureze într-un mod demn de luat în seamă principiul gentilomului. Regizorii care au abordat această temă s-au concentrat pe îmbrăcămintea elegantă și pe manierele alese, dar niciunul nu a reușit să sublinieze esențialul ideii de gentilom, mulțumindu-se doar să zgârie puțin suprafața. În rândurile ce vor urma, îmi propun să explic principiile după care se ghida un veritabil gentilom, precum și lipsa lor în ziua de astăzi.

Pentru a înțelege ce înseamnă să fii un gentilom, trebuie să ținem cont de faptul că acest curent a fost inspirat de codul samurailor, preluat de către călătorii din secolul XVII ce au vizitat Japonia și au adus înapoi cu ei ceea ce au învățat de la o civilizație net superioară civilizației europene din acea perioadă. Codul samuraiului pune accentul pe virtutea masculină și pe dorința de autoperfecționare a individului, idei care stau și la baza codului gentilomului. Păstrarea unui caracter demn și integru dicta principiul onoarei, iar abandonarea sau pierderea onoarei era o soartă mai indezirabilă decât însăși moartea. Onoarea dicta ca un gentilom să demonstreze desăvârșire în toate aspectele vieții sale, arătând că rangul pe care îl ocupa în societate era acordat pentru modul exemplar în care el reușea să se distingă de restul populației.

Pentru un gentilom, puritatea morală și tăria de caracter valorau mai mult decât bogățiile sau titlurile, acestea fiind doar o consecință a merituozității sale și nici pe departe un scop în viață. Educația era foarte importantă și era privită ca un principal mod prin care un bărbat își poate modela mintea și îmbogăți sufletul. Manierele și curtoazia socială erau menite să demonstreze că sufletul unui bărbat, deși tare precum oțelul în apărarea principiilor după care își ghida viața, putea să devină gingaș precum o pană în relațiile sale cu lumea din jur, respectul arătat altora determinând adevărata valoare a unui individ.

Gentilomii români din perioada monarhiei cunoșteau aceste principii și căutau să le respecte cu sfințenie. Dar din moment ce instituția monarhiei, cea care a dat naștere conceptului de gentilom, a dispărut, ideea de gentilom a fost redusă într-un asemenea chip, încât astăzi nu este decât o umbră. Gentilom se pretinde orice puștan care umblă mai mult șprițuit decât treaz, în încercarea sa de a păcăli vreo fetișcană să își lepede desuurile de pe ea. Să nu mai vorbim despre mișcarea feministă, care în zilele noastre nu este decât o sectă marxistă ce răspândește minciuni în stânga și în dreapta pentru a înainta propaganda partidelor de stânga! Feministele și-au permis tupeul de a reduce ideea de gentilom la aceea a unui om servil, obligat să stea la cheremul toanelor și capriciilor unor femei iraționale și lipsite de autocontrol și să tot scoată ochii populației masculine că nu respectă femeile. Problema societății noastre nu este aceea că bărbații văd femeile ca pe niște jucării sexuale. Acesta este doar un simptom. Virusul în sine este cel al depravării societății în ansamblul său. Oamenii și-au pierdut credința în natura bună a sufletelor lor și au uitat să își ghideze viața după principii. Efectele acestei decăderi morale se pot vedea pretutindeni în societatea contemporană.

În încheiere, doresc să vă întreb ceva, domnilor! Pe fiecare dintre voi. Oare mai există printre voi cei care aspiră spre virtute și privesc virtutea ca însăși fundamentul existenței lor? Mai există printre voi cei pentru care principiile nu sunt numai cuvinte goale, abandonate de fiecare dată când vă apare în față un mic avantaj de câștig? Mai există în această țară oameni cu adevărat drepți? Sau au pierit toți odată cu monarhia română?

Sursa foto: Wikimedia.org

 

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*