Presa tabloidă: fast-food pentru creier

Distribuie!

Nu știu dacă sunt singurul care crede afirmația pe care-am pus-o ca titlu, însă voi încerca, în rândurile care urmează, s-o argumentez cât de bine pot. În primul rând, în ziua de azi, există o foame de „senzațional” care pare a acapara tot ce mișcă, deși există canale și publicații cu un conținut informațional mult superior. Exact ca și fast-food-ul, care a acaparat mâncarea considerată sănătoasă datorită „consistenței”, presa tabloidă s-a încetățenit în conștiința publicului datorită picanteriilor.

De ce să te uiți pe Discovery, gândesc unii dintre români, când poți să afli ce număr poartă X-ulescu la plombe sau cu cine s-a mai cuplat Y-uleasca? De ce să te informezi despre lucruri „plictisitoare” când poți afla cele mai recente evenimente din ilustra și legendara carieră a câte unei combinații nereușite de carne, oase, acid hyaluronic și silicon, care-și prezintă ultimele dotări în direct? Ei bine, asta atrage „omul de rând” din ziua de azi. Există unii care vor neapărat confirmarea unui fapt care le stă chiar sub nas: „vedetele” de la TV și din ziare SUNT OAMENI! Respiră! Incredibil! Mănâncă până plesnesc! Nemaivăzut! Se îmbată criță și zac pe nu-știu-unde! SEN-ZA-ȚI-O-NAL!

După mine, mentalitatea asta nu dăunează grav. Dăunează extrem de grav. Pentru că ne face să ne complacem în starea de mediocritate. Ne face să gândim cumva în genul „Îți dai seama, până și ăla/aia a făcut așa!” Eu unul o să fiu cât se poate de onest în cele ce urmează și o să vă declar tare și răspicat: nu citesc și nu urmăresc presa tabloidă, din simplul motiv că nu mă interesează.

Orice informație care se vrea a fi serioasă trebuie să-l ajute pe cel ce intră în contact cu ea să evolueze, din cât mai multe puncte de vedere posibile. Nu înțeleg de ce există tendința asta de-a scormoni prin gunoiul din viețile altora, care nici măcar nu sunt oameni remarcabili în vreo privință anume. Fără a fi vreun nostalgic al erei socialiste, fac observația că pe atunci nu apărea nimeni la televizor sau în presă fără a avea ceva de spus. Azi, toată lumea are atașată particula „sexy” sau „porno”, ceea ce denotă un nivel aproape animalic de apreciere a calităților unei ființe umane.

Nu pot să cred că într-o țară care-a dat genii precum Eminescu, Enescu, Eliade, Brâncuși, s-a ajuns ca Drăgușanca ori Columbeanca să fie modele pentru tineret. Nu le judec, nu-s în măsură să fac lucrul ăsta, dar știu clar că nu aș vrea asemenea personaje drept modele pentru urmașii mei.  Se merge foarte mult pe lozinca „asta cere publicul”. E normal să ceară asta un public suprasaturat de asta. Să nu uităm că și în Occident, foamea asta de „senzațional” a făcut victime, la propriu (a se vedea cazul lui Lady Di, „prințesa inimilor” și întreaga viață și carieră a Regelui Pop, Michael Jackson). Oare chiar trebuie să ne coborâm la nivelul ăsta de necrofagi informaționali? Cred sincer că putem mult mai mult de atât. Avem valori în toate domeniile, hai să ne interesăm de ele. Serios, nu putem fi luați drept o națiune serioasă, dacă suntem într-o perpetuă căutare de gunoi informațional.

Detest ideea de a-i da exemplu pe americani, de la ei a pornit mentalitatea de care vorbesc aici, dar, în America, în perioada războiului din Vietnam, puteai discuta chestiuni politice ori filozofice cu oamenii homeless. Să nu ajungem și noi (mai adânc decât suntem deja) în situația respectivă. Să încercăm să ne păstrăm suficientă demnitate umană încât să nu ne intereseze mărunțișurile, resturile și rufele murdare ale „vedetelor” atâta timp cât și noi le avem pe ale noastre. Români, aveți o viață! Trăiți-o și vedeți-vă de ea.

Alex Szollo

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

2 Comments

  1. Carnifex
    June 28
    Reply

    In timpul comunismului televizorul avea program doar 2 ore pe zi. 20 de minute erau cu desene si restul erau de propaganda. Iti dai seama ca presa era controlata de catre regim si nimeni si nimic nu misca fara acordul partidului comunist.

    Nu sunt de vina Americanii pentru ca unii romani se indobitocesc. Presa de mana a 2-a nu a inceput din America. Si in perioada interbelica in tara noastra a exista o presa slaba calitativ care se procupa de viata “anumitor” personalitati. In conditiile in care presa aceasta ar fi fost singura informatie scrisa la indemana publicului am fi putut spune cu adevarat ca poporul nostru este indobitocit intr-un mod fortat dar publicul are access si la alte publicatii decat Click Si CanCan. Daca sistemul valorilor unor oameni este prea putini pretentios ar fi un abuz din partea noastra sa le poruncim ce sa ii intereseze si ce sa citeasca.

  2. Ada
    June 28
    Reply

    Toată vâlva asta cu presa tabloidă a ajuns să califice jurnaliştii ca pe nişte ticăloşi al căror unic scop e să hiperbolizeze şi să dezinformeze. Sunt studentă la jurnalism şi mă confrunt de fiecare dată cu aceleaşi impresii greşite şi dezaprobatoare la adresa jurnaliştilor. Oameni care nu au nicio treabă cu această meserie, care nu au trecut prin facultate, care pretind că sunt mari investigatori, dar nu au habar de criteriile care califică o ştire, au reuşit să pună această etichetă asupra întregii bresle. Cum a spus şi Carnifex, publicul are acces şi la presă de bună calitate, dar puţini sunt cei interesaţi. Nu-i condamn pe cei care citesc şi presa de scandal, exista public cu comportament omnivor care citeşte şi presă quality şi tabloide pentru distracţie, dar nu suport să văd pe feţele oamenilor grimase nejustificate atunci când spun că sunt studentă la jurnalism. Cu toţii mă văd în ipostaza de reporteriţă, punând întrebări capcană vedetelor, sau vreun paparazzo agasant. Nu despre asta e vorba.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*