Este, sau mai bine zis, ar trebui să fie presa politic imparţială? Iată o întrebare legitimă. Şi dacă tot am ridicat mingea la fileu, ce putem spune despre presa românească la acest capitol?
Presa este, prin excelenţă, un produs al protestantismului cultural şi al capitalismului vestic, un derivat practic al libertăţii de exprimare. Limitele între care se cuvine să se desfăşoare libertatea presei au fost subiect de dezbatere multă vreme; ce este mult mai interesant, totuși, este cum se împacă interesele sau opţiunile politice ale deţinătorului de trust media cu această libertate. Cum reconciliem dependenţa financiară de investitor cu mult-dorita şi ideala independenţă editorială?
O instituţie mediatică, la fel ca orice altă întreprindere privată dintr-o economie liberă, are un patron, sau un grup de acţionari care investesc interesat în ea. Această primă constrângere de ordin pecuniar aduce cu sine alte constrângeri care se vor reflecta în linia editorială şi în amplasarea instituţiei pe axa politică. Principiul se aplică încă şi mai clar în cazul instituţiilor publice de presă, ale căror investiţii primite din bugetul public capătă nuanţa politică a partidului de la putere. Concluzia este că presa nu poate beneficia de autonomie politică.
Replica la problema pusă este cinică, dar este o realitate care trebuie asumată. Conglomeratele media occidentale s-au confruntat acum ceva vreme cu aceeaşi dilemă. Soluţia salvatoare nu a ezitat să apară, pragmatismul şi-a spus cuvântul: „Înclinăm, în abordare, spre doctrina politică X, dar avem grijă să informăm publicul dinainte!”, a părut că sună rezolvarea. Şi într-adevăr, dacă stăm puţin să observăm, vom vedea ca în SUA există media conservatoare şi media liberale, la fel cum şi în Europa există presă cu tonalitate variind de la stânga la dreapta în spectrul politic. Elementul lăudabil este tocmai declararea publică a acestei orientări.
Foarte bine! Dar şi în România există presă care înclină către un capăt sau altul al balanţei ideologice, vor spune unii. Nimic de combătut până aici. Pervertirea apare abia când multe publicaţii și posturi TV fie se declară „independente”, fie cochetează ipocrit, dar subtil cu imparţialitatea politică.
Problema trebuie pusă altfel. Consumatorul de media trebuie corect informat asupra acestui aspect, nu lăsat să deduca singur ce haină politică îmbracă produsul mediatic pe care il consumă. Este normal să existe o pluralitate de discursuri media conservatoare, liberale sau socialiste, atât timp cât acestea sunt deschis asumate!
Mihai Niță
Sursa foto: wikimedia.org
