Într-adevăr omul e un veșnic perfecționist. Viitorul îl vede cu ochii unui pozitivist, iar trecutul îl plânge ca un melancolic înrăit, dar prezentul e întotdeauna nemulțumitor, mizer și nesatisfăcător. Însă în Romania avem de ce plânge prezentul, respectiv condiția actuală a culturii și a felului în care este vândută.
În câteva zile de umblat și căutat intens prin toate librăriile din București descoperi că diferența dintre ele și fast food-uri nu e decât la nivel de compoziție și uzaj. Probabil cel care a descoperit conceptul de „Mens sana in corpore sano” se răsucește în mormânt văzând ce „consumă” oamenii din ziua de azi. Dar nici măcar „literatură de consum” n-aș îndrăzni să o numesc, pentru că e complet indigerabilă. Rafturile emană numai titluri infantile, aproape hilare, pline de cărți a căror subiecte sunt lipsite de o acțiune adevărată sau conținut. Omorâm pădurea degeaba. Multă hârtie folosită pentru nimic! Astfel de cărți ajung adesea cadouri pentru prieteni sau rude care probabil le vor da mai departe sau le vor uita într-un raft și vor ajunge din nou ce au fost: praf.
Marea dramă nu o constituie de fapt ceea ce se găsește în librării, ci ceea ce nu se găsește. Nu se găsește la fel de multă critică literară, nu se găsește la fel de multă beletristică de calitate, nu se găsesc la fel de multe cărți care într-adevăr merită achiziționate și care te ajută să-ți cultivi „grădina intelectuală”; iar prin asta nu vreau să se înțeleagă că e greșit să citești din pură plăcere sau pentru a-ți ocupa timpul, însă asta nu reprezintă un motiv pentru librării să ocupe peste 70% din spațiul rafturilor numai cu acest tip de cărți.
În perioda Renașterii culturale a anticilor greci cartea era un obiect de lux, rezervat pentru o clasă socială elitistă, cu atât mai specială și deosebită dacă era scrisă de mână, nu tipărită. Odată cu invenția tiparului și cu dezvoltarea traducerilor, literatura a luat amploare pe un teren mult mai întins, într-un ritm mult mai alert. O soluție care ar consta în revenirea cărților la acest statut nu e una tocmai fericită și nici recomandabilă. Dar de ce în ziua de azi avem bani să traducem cărți noi, dar proaste, pe când bani pentru publicarea unor cărți mai vechi, bogate în conținut nu se găsesc? E cazul anticariatelor în care găsești anumite cărți într-o stare deplorabilă sau nu le găsești deloc pentru că nu a avut nicio editură interes să le scoată pe piață, iar edițiile vechi s-au dus de mult. Nici măcar proaste nu pot fi numite aceste foste obiecte de lux la care mă refer, ci inutile! Multe cărți pentru copii, povești fără farmec, multe cărți având ca țintă hobby-urile sau aventuri puerile ale blugilor plimbăreți sau umbrelei roșii.
Pe de altă parte ceea ce se vinde foarte mult și se consumă într-o veselie e literatura pentru adolescenți, unde sunt folosite tehnici de narațiune de prima mînă, ca să poată fi înțelese de mintea încă necoaptă a tinerilor și unde sunt promovate subiecte fanteziste în general și care creează psihoze și dereglări la nivel de comportament și gândire în rândurile tinerilor (este adesea cazul cărților despre vampiri, un subiect care pare că nu se mai termină, deși nu se aduce nimic nou). Din nou, problema nu ar fi faptul că adolescenții citesc J.L Smith- „Jurnalele vampirilor ”, „Harry Potter” sau seria ”Twilight”, ci faptul că la vârsta de 14-16 ani e tot ce pot citi (și se și mândresc cu asta); prind o oarecare repulsie față de ce li se recomandă la școală și citesc foarte greu o carte de 100-200 de pagini, în schimb un „Harry Potter” îl devorează în 3 zile.
Evident, nu autorul e cel vinovat în cele din urmă, cititorul este cel care ar trebui să discearnă. Dar cu autorii care nu ne învață să discernem, cu o educație defectuoasă și plină de superficialități, cum am putea fi niște cititori învățati să alegem corect? E ca un cerc al influențelor închis. Să nu mai vorbim despre cărțile cu rețete pentru slăbit, publicate de oricine se apucă să studieze putină nutriție. Exemplele ar fi cu miile. Însă exemplele unor librarii în care într-adevăr găsești cărți, le numeri pe degetele de la o mână.
N-am să spun ce trebuie făcut, ce trebuie citit sau ce atitudine ar trebui luată pentru a curăța mințile cititorilor, pentru a „consuma” literatură adevărată, nu bombe comerciale, deoarece lucrurile nu se schimbă pentru că așa recomandă cineva, ci pentru că e cazul să se schimbe.
Diaconeasa Nicoleta
Sursa foto: wikimedia.org
Foarte bine spus. Probabil tendinta de “manelizare” a culturii occidentale poate sa fie studiat ca un fenomen sociologic (acum ca ai atras atentia si asupra sferei literare). Cartile adevarate sunt “periculoase” tocmai pentru ca iti cultiva “gradina intelectuala” si ca sa citez o trupa romaneasca “nu uita ca tara te vrea prost”. Deci exista tot interesul in a tine intelectul populatiei intr-o stare latenta drogata de povesti cu vampiri impotenti. Macar se citeste putin, ceea ce nu face cauza complet pierduta. Eu, ca si multi, am inceput cu Harry Potter asa ca nu vad de ce as condamna fenomenul prea mult pana la urma. Conteaza cum continui.
Buna Liviu. Iti multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri. Mi-a placut ceea ce ai spus referitor la fenomenul Harry Potter si la importanta lecturilor care vin dupa aceasta carte. Ramane doar sa speram ca majoritatea vor fi cazuri fericite. Cat despre “manelizarea” culturii, da, sunt perfect constienta ca asta se doreste, insa daca acceptam ideea ca e un cerc al influentelor inchis asa cum am zis in articol ar trebui ca noi cei care suntem manipulati in aceasta directie sa avem coloana vertebrala si sa nu cadem in aceasta plasa. Chiar daca ei vand , daca nu ar avea CUI sa vanda nu ar mai avea succes.Avem ceva de spus.
Nimeni nu vrea manelizarea culturii. Faptul ca romanele de consum au parte de un succes atat de mare se datoreaza faptului ca sunt usor de citit. Daca ne uitam si la faptul ca in ultimii cativa ani au avut vanzari mari la Box Office unele filme cu vampiri ne putem da seama ca in perioada imediat urmatoare ca o parte din public o sa cumpere in special carti pe aceasta tema asa ca mai toate publicatiile care contin vampiri, fie ele de cacat sau nu, or sa se bucure de atentia publicului.
Este un lucru normal. Nu e nimic apocaliptic. Este un fenomen ce a aparut din momentul in care cartile au fost accesibile publicului.