De obicei, prima persoană pe care o cunoşti când ajungi într-un oraş nou este fie un taximetrist, fie un trecător oarecare, prezent şi dispus să te ajute să ajungi unde ai nevoie. De cele mai multe ori, mulţumim şi mergem mai departe. Din păcate, de cele mai multe ori nu reuşim să ne apropiem mai mult de ei pentru a cunoaşte povestea celui care, adesea, nu este binevoitor din întâmplare.
Micuțul oraş X, pe care nu-l mai văzusem niciodată. Prima persoană pe care am cunoscut-o a fost o preoteasă. De la început simțeai o prezenţă caldă, o frumuseţe fizică armonică celei interioare, multă dragoste în relația cu ceilalți. Am descoperit în ea o femeie extraordinară, o soţie de preot minunată, o directoare de şcoală foarte apreciată de elevi, o mamă bună, care ţine ferm în mână educaţia celor trei copii, o persoană care se dăruieşte oamenilor şi întregii comunităţi, încercând să-i sprijine pe fiecare după putere.
Organizează o mică tabără pentru copiii din familii cu venituri scăzute, iar banii pentru realizarea ei vin din puţinul pe care familia lor îl are, care uneori nu le este suficient nici lor. Nu primesc de undeva un plic cu bani și nici nu adună de-a lungul anului – am spus că uneori nu le ajung banii nici pentru ei. Metoda succesului este următoarea: întrucât tabăra are loc vara, până atunci doamna preoteasă împreună cu părintele cultivă în grădină legume şi fructe, care vor reprezenta, alături de puţinul ajutor pe care îl pot da credincioşii din parohie, masa copiilor.
Bineînțeles, se întâmplă cu ei și minuni. Minuni din categoria firescului, ori a banalului – depinde din ce perspectivă observi. Spre sfârşitul unei tabere şi-au dat seama că mai au nevoie de 200 de lei pentru a acoperi cheltuielile, bani pe care nu îi aveau. Încercând să găsească totuşi o soluţie, s-au dus să vorbească cu cel care se ocupa de tabără. Pe drum au luat la ocazie un bărbat, care, după ce a coborât din maşină, le-a lăsat 200 de lei şi le-a spus, fără să ştie absolut nimic despre problemă: „Luaţi aceşti bani şi pregătiţi ceva pentru copii”.
Altă dată, în dimineaţa ultimei zile de tabără, au constatat că mai este nevoie de şapte pâini. Necaz mare: „Am făcut tabăra, dar nu avem ce să le punem copiilor pe masă!”. În scurt timp a bătut cineva la poarta casei parohiale. Un om în vârstă: „Părinte, eu am vrut foarte mult să vă ajut, dar n-am avut cu ce. Am adus doar şapte pâini. Primiţi-le şi spuneţi Bogdaproste!”.
Nu pot să redau aici toate lucrurile frumoase pe care le-am auzit într-o oră de discuţii, dar pot să spun că, pentru ea, toate acestea erau firescul de a fi.
Astăzi este Duminica Femeilor Mironosiţe. Pentru exemplaritatea acelor femei care, pe când apostolii erau cuprinși de teamă, au mers să își împlinească datoria și au avut parte de darul de a fi primele care au aflat Învierea, unii o consideră Ziua Femeii Creştine.
„La Mulţi Ani!”, doamnei preotese și tuturor femeilor care, cu mult curaj, înfruntă problemele vieții de zi cu zi și, cu naturalețe, cred în minuni, ca cele mai firești întâmplări: „Când mă îndrept spre Dumnezeu, pe El îl voi întâlni.”
Sursa foto: Wikimedia.org
[…] Citeşte restul articolului pe GEN90 […]