Educația românească și responsabilitatea

Distribuie!

de Bobei Raluca

Acum un an, în avion, în timp ce mă întorceam în România, am stat lângă un domn Belgian care mi-a povestit, printe altele, că voia să deschidă o afacere la noi. Cred că ceva cu imprimat tricouri. Ideea pe care se baza era faptul că în România își poate permite să plătească angajații, mai ieftin decât în Belgia, și anume, cu un salariu de 1000 de euro pe lună (în Belgia fiind nevoit să plătească, în jur, de 3000 de euro).

În mod absolute paradoxal, după câteva luni, la aeroport, mă întâlnesc tot cu același domn. Afacerea lui fusese un eșesc și se întorcea la Bruxelles. Motivele au fost: angajați neserioși, lipsa de punctualitate, treaba neterminată la timp și material dispărute subit. Acesta nu a fost singurul contact pe care l-am avut cu persoane din alte țări care, fie au venit să lucreze la noi, fie au făcut practică și care au plecat dezamăgite, cu ideea că românii sunt neserioși.

Învățăm să ne responsabilizăm din facultate. Când profesorii ar trebui să ne trateaze ca pe niște adulți, nu ca pe niște copii. Facultatea ar trebui să te pregătească pentru un loc de muncă. Ar trebui sa te transforme dintr-un adolescent rebel, într-un om responsabil. Însă noi ce avem în facultăți? Profesori care ne tratează fie ca peniște copii, fie fără resprect.

De la un profesor care nu ajunge la timp, studentul va învăța că poate să întârzie. De la o întârziere a unui student trecută cu vederea de un prof, va întârzia toată seria. O cerință precum „Nu aveți voie cu telefoane în sala de examen”, dar uitată la primul telefon care sună, va face toți studenții să păstreze telefonul. Nu este un drept al studentului să stea cu telefonul în buzunar în timpul examenlui. Când un profesor răspunde, în mijlocul cursului la telefon, în timp ce vorbește cu studenții, îi va învața și pe ei că este permis să iasă sau să răspundă în mijlocul cursului.

De nenumărate ori, am întâlnit profesori în facultate care spuneau: „Nu mai primesc proiectele dacă nu le trimiteți până în ultima zi a semestrului. Altfel, nu veți intra în examen”. Sau profesori care cer un număr de prezențe. Cam tot de atâtea ori, acești profesori acceptau referatele oricând și uitau de prezențe. Astfel, persoanele care pierdeau un semestru întreg dormind sau prin cluburi dădeau examenul și îl luau. Dumnezeu știe cum! Cum cred acești profesori că vor câștiga respectul studenților care își fac treaba? Printr-un asemenea comportament demoralizează și puținii studenți, care, totuși, depun un minimum de efort să își termine temele în timp și vin, morți-copți, la facultate.

Cu astfel de profesori, studenții nu vor ajunge nici să respecte profesorii și nici cuvântul lor. Având în vedere că nici profesorii nu își respectă propriile cuvinte, nu mă miră. Așa, există studenți care vor da teme cu o zi înainte de examen, care se vor prezenta la examene fără să aibă prezența necesară și vor trece examenul copiind de pe telefoane pe care nu ar fi trebuit să le aibă la ei. Eventual, poate vor lua și locul la buget al unuia care are nevoie de el.

Și așa scade și valoarea diplomelor date de facultățile românești. Tocmai pentru că, în afară, lucrurile astea nu se întâmplă. De ce credeți că diplomele noastre sunt considerate aproape nule în afară?

Din păcate, aceste lucruri sunt niște adevăruri. Neplăcute, ce-i drept. Și mie mi-ar plăcea să pot copia la fiecare examen, dar nu așa ar trebui să stea situația. Din păcate, felul în care suntem educați afectează și societatea, într-un fel sau altul. O jumătate de oră întârziată, de vorbit la telefon, de țigară, a unui singur angajat aduce niște pierderi unei compani. Un angajat nu aduce pierderi majore. Însă toți provenim din același mediu educațional defectuos. Și cum și angajații, și șefii au fost studenți... (cred că înțelegeți unde bat).

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*