Educaţia este un subiect controversat în prezent. E complicat. Cel puţin pe mine mă macină constant. De ce avem nevoie de educaţie? Ce înseamnă ea? Reprezintă un cod social pe care ar trebui să ne pricepem să îl descifrăm?
Totul a început undeva prin secolul XV, în Renaştere, când iezuiţii au început să pună bazele unor ateliere în mânăstiri; de regulă, acolo se ocupau cu predarea limbilor latină şi greacă şi a istoriei Antichităţii. După ce au fost scoase la lumină vechile valori, Clasicismul a venit să facă ordine, să stabilească reguli, rigori, a trasat anumite linii şi a impus concepte. Conceptul de “educaţie” a trecut prin multe schimbări de-a lungul secolelor şi paradoxal nu s-a îmbunătăţit prea mult ci dimpotrivă, s-a tocit.
Trebuie să ajungi la o anumită vârstă ca să realizezi că ai nevoie de educaţie (şi nu doar ca să câştigi bani mulţi). Trebuie să treci prin anumite etape ca să îţi placă să citeşti, înveţi, să îţi placă să fii educat. Ei bine, asta nu se întâmplă nicidecum la vârsta de 7 ani, când asociezi şcoala, matematica, cititul cu o muncă plictisitoare şi istovitoare pe care nu-ţi vine să o faci nici în ruptul capului. Şi problema e că unii nu scapă de această asociere nici până la finalul liceului. Unde să fie problema? Oare putem spune că educaţia nu e chiar pentru toată lumea sau nu ştie ea să se facă iubită de toţi?
O să urmăm a doua premiză, căci prima ar fi teribil de tristă. Am rămâne foarte puţini în joc. Şi într-adevăr, omul e o fiinţă influenţabilă, iar educaţia l-ar putea “seduce”, dar nu vrea! Educaţia vrea de la om voinţă, putere, determinare, nu vrea să îi arate omului ce înseamnă să se simtă bine cu un bagaj de cunoştinţe mai bogat (cum spunea un profesor în liceu “Luaţi o carte în mână. Dacă nu faceţi un şoc în primele 5 secunde, puteţi să o şi citiţi”) nu vrea să îl facă să se auto-descopere şi să se dezvolte conform nevoilor şi impulsurilor sale native, ci să capete experienţă.
De ce experienţă? http://www.whi-experience.com/? Pentru că omul e bun la bază, are tot ce îi trebuie, tot ce are nevoie, se află în el. Trebuie doar modelat, descoperit. Trebuie convins că numai prin armonie se poate descoperi pe sine şi poate ajunge la o concordanţă între ce are el de oferit şi ce au ceilalţi de investit. Pentru că suntem în stare să ne îndepărtăm de anumite dogme scolastice şi să căutăm experienţa în noi.
Fiecare dintre noi suntem un construct social, e adevărat, dar suntem şi fiinţe unice într-un sistem care funcţionează tocmai pentru că individualitatea fiecăruia contribuie la scopul comun final.
Să ne închipuim educaţia ca fiind un bufet suedez îmbietor, frumos aranjat, colorat, plin de tot ce e mai bun şi mai proaspăt—ţi-ar veni să te înfrupţi din el?
Nicoleta Diaconeasa
Sursa foto: wikimedia.org
