În săptămâna care a trecut, s-au ţinut, dragi cititori, sesiuni de comunicări ştiinţifice pentru studenţi şi pentru mediul academic, concursuri de eseuri şi fotografie şi lansarea unui volum pe tema identităţii europene. O temă care mă pasionează, personal, precum reiese şi dintr-un articol mai vechi de al meu, în care am analizat, în mare, diferenţele dintre americani şi europeni.
Ei bine, la evenimentul la care am participat astăzi am avut ocazia să aud diferite opinii pe tema Europei în mod singular; despre calităţile şi potenţialul Europei ca putere globală şi soluţii propuse în această direcţie.
Atenţia tuturor a fost concentrată către politicianul Guy Verhofstadt, deputat în Parlamentul European. Cel care a fost prim-ministrul Belgiei din 1999 până în 2008 a fost invitat de către SNSPA pentru a-i fi înmânat glorioasa distincţie de Doctor Honoris Causa. Evenimentul a avut loc în Aula Palatului Fundaţiei Universitare Carol I din Bucureşti. Somptuozitatea şi sobrietatea au fost elementele-cheie ale evenimentului în care politicieni, rectori, profesori şi studenţi au fost martorii unei discuţii despre ceea ce înseamnă Europa în prezent, motivele crizei financiare şi ce putem face cu privire la acest lucru.
„Manifestul pentru o revoluţie postnaţională în Europa” ar fi titlul secund al cărţii „Trezeşte-te Europa!” semnată de Daniel Cohn-Bendit şi Guy Verhofstadt, publicată la Editura Comunicare.ro, anul acesta, în traducerea profesorului Lucian Pricop şi prefaţată de Sînziana Baranga. În această carte se vorbeşte despre lipsa de iniţiativă a Europei, motivele crizei şi sunt propuse soluţii cu privire la această stare de stagnare în care se află „micul” nostru continent.
Studii istorice şi geografice ar atesta vechimea, modalităţile şi legendele care au contribuit la identitatea noastră de europeni. Dar care identitate? Oare nu simţim pericolul? Un cetăţean european are dublă identitate în general, cea europeană şi cea dobândită din ţara în care trăieşte, în speţă eu am cetăţenie română şi europeană prin faptul că ulterior, şi România a fost acceptată în Uniunea Europeană. În consecinţă, fiecare cetăţean din cele 28 de state membre ale Uniunii europene are caracteristici dobândite de pe urma acestei uniuni şi a identităţii sale naţionale. În principiu Uniunea Europeană a fost înfiinţată pentru a exista o comuniune între statele vecine ale aceluiaşi continent, dar fiecare stat membru şi-a păstrat suveranitatea şi puterea de decizie în interiorul statului. Atunci se pun următoarele întrebări:
1. În ce măsură suntem uniţi?
2. În ce măsură ne identificăm cu nişte valori naţionale (continentale)?
3. În ce măsură suntem mai puternici faţă de alte continente?
4. În ce măsură există integritate în dezbinare?
Mărturisesc că acestea sunt întrebările care mi-au survenit după discursul ţinut de europarlamentarul Guy Verhofstadt şi cărora încă nu le-am dat răspuns şi tocmai de aceea am dorit să vi le puneţi şi voi. Nu consider că ar trebui să emit nişte opinii atâta timp cât cititorul nu ajunge singur la ele. Vă recomand aşadar, dacă vă pasionează subiectul, să citiţi cartea „Trezeşte-te Europa! Manifestul pentru o revoluţie postnaţională în Europa” iar dacă nu, sper totuşi ca această lucrare să vă trezească simţul identităţii latente de european.
