Americani vs. Europeni

Distribuie!

de Nicoleta Diaconeasa

Părerea europenilor asupra poporului american se scindează în următoarele două direcții: una în care americanii sunt priviți ca un popor semi-cult și superficial și a doua: ca pe niște oameni întreprinzători, de succes și mult mai fericiți decât noi, europenii. De ce semi-culți, de ce superficiali și de ce au succes americanii, lucrurile acestea le cam știm, însă despre ultimul lucru aș avea ceva de comentat. Mai toți am sări cu gura să spunem că vecinii noștri de pe continentul de Vest sunt niște oameni  încuiați. Ei bine, nu e chiar așa. Există argumente pro și contra.

În ceea ce privește cultura lor, da, într-adevăr, majoritatea europenilor îi întrec pe americani, însă ce e de apreciat la ei este grija pe care și-o poartă față de ei înșiși și mintea liberă pe care și-o păstrează sănătoasă. Americanii sunt genul de oameni care mai întâi decad iar apoi se ridică, mai întâi se droghează, beau, fumează, fac tot ce ar face un depravat cu acte-n regulă, ca mai apoi să aibă într-o zi o mare revelație, să meargă să ceară ajutor și să-și schimbe viața într-un model demn de urmat. La capitolul acesta, americanii sunt foarte sinceri și transparenți, nu au prejudecăți și nu se tem să se comporte conform vârstei și pornirilor lor naturale.

Pe de altă parte, europenii, care au altă istorie în spate, alte contexte sociale și culturale, au o fobie mai mare în ceea ce privește comportamentul lor, atât în particular cât și în societate. Se claustrează într-un soi de aparență care se ghidează mai mult după legile exterioare, venite din societate, decât după cele interioare.

Diferențele între europeni și americani au pornit chiar de la aceștia din urmă, de la primii conquistadori care au invadat America și au propovăduit libertatea de gândire și exprimare, individualismul și alte ingrediente de care era nevoie pentru a gestiona o Lume Nouă. Așadar, dacă acum există diferențe majore între Est și Vest, e datorită inițiativei, a curajului de a adopta legi noi, privind către perspective noi.

Ca să nu credem că americanii sunt niște ființe suprainteligente prin dorința lor de înnoire și inițiativă constructivă, am un exemplu de diferență majoră între ei și neamul din Est, care nu îi pune într-o lumină prea bună.  Și anume, un domeniu important în viața unui om: gastronomia. Și din acest  punct de vedere americanii s-au distanțat cât de mult au putut ( asta neînsemnând că a fost o alegere înțeleaptă din partea lor) și anume: au adoptat mâncarea de tip fast-food. În ce moment fatidic al existenței lor or fi inventat mâncarea asta și de ce, nu pot să-mi imaginez. La capitolul acesta, Europa (cel puțin înainte să ne luăm după americani, ca niște oițe inteligente ce suntem) stă de o mie de ori mai bine, sau cel puțin stătea.

Încă un domeniu care ne diferențiază și care aparține mai mult de contextul social decât de voința sau alegerea umană, este limba. În Statele Unite, limba engleză americană este vorbită de toți oamenii de pe întreg teritoriul lor, chiar și în America de Sud, în proporție de 40-50%. În Europa, în schimb, există mai multe limbi și dialecte decât țări sau state, lucru din nou favorabil pentru noi, deoarece în orice școală se învață o limbă străină, (în mod obligatoriu, engleza ce-i drept) iar europenii, având cultul erudiției ceva mai dezvoltat sunt înclinați să opteze pentru încă cel puțin o limbă străină pe care să o învețe la fel de bine precum engleza. Americanii nu stau prea bine la capitolul acesta, contextul nefavorabil fiind dezastruos, formându-le o concepție complet greșită și egoistă unora dintre ei, și anume că în toate țările în care merg, e obligatoriu să existe pe străzi indicatoare în limba lor natală și ca toată lumea să știe să vorbească engleză. Nimic de obiectat, avantaje și puncte bune există. De fapt, nici nu prea există dezavantaje în această situație, în afara faptului că atitudinea și modul de gândire al americanului, ca s-o spunem drept, îţi lasă un gust amar în aceste circumstanţe.

Un ultim aspect ar  fi faptul că în Europa există mai multă diversivitate națională, mai multe țări, mai multe culturi, limbi, obiceiuri, feluri de oameni dar în același timp suntem și mai dezbinați. Pe continentul de Vest deși există și acolo obiceiuri diferite, dialecte sau anumite regiuni în care se vorbește cu totul altă limbă, precum Canada (franceză) și America de Sud (predominant spaniolă și portugheză), cel puțin cele 47 de state reprezintă o unitate, un întreg care împreună au mult mai multă putere și critica internațională e mai puțin dură, cum e exemplul Franței cu România, sau al francezilor cu englezii. Americanii sunt mai puțin dezbinați din punctul acesta de vedere.

Analizând, așadar, trei domenii mari și late care pot diferenția la bază două continente diferite, tragem următoarele concluzii: putem atribui europenilor trăsături precum: tradițonaliști, cumpătați, cu o istorie veche în spate și o înclinație către meditație și rezolvare a situațiilor ceva mai puțin impulsivă, iar pe americani ca pe niște rebeli adolescenți care au deschis ochii în această lume, ceva mai târziu și care încercând să ajungă la același nivel foarte rapid, au sfârșit prin a fi trendsetteri și a pune monopol pe aproape întreaga lume.

E ca într-o relație de tip profesor-elev. Americanii au fost la început niște elevi foarte perspicace, și-au dat seama ce au de făcut, au învățat rapid iar în scurt timp au ajuns să-și depășească profesorul și să-l influențeze cu propriile metode. Sau cum ar spune însuși americanul: beat them at their own game.

Sursa foto: photopin, wikimedia

Taguri

Arhiva

2 Comments

Comments are closed.