de Sandra Clipea
Şi nici studenţia sau piaţa muncii nu sunt ca în filme. Ajungi student la o facultate pe care ţi-ai dorit s-o urmezi încă din liceu, prin anul I începi să-ţi descoperi pasiunile şi aptitudinile şi te gândeşti, ca orice student optimist, că odată licenţiat îţi vei găsi jobul visurilor într-o mega companie, vei avea un salariu de câteva mii de euro şi îţi vei petrece vacanţele pe cele mai exotice insule. Nu e aşa că recunoaşteţi scenariul acesta? Nu e neapărat rupt dintr-un film, e pur şi simplu un fragment din imaginaţia fiecăruia dintre noi.
Când intri la facultate vei avea un grad scăzut de realism în ceea ce priveşte viaţa unui viitor angajat şi cu siguranţă jobul nu este prioritar în acele momente. Cam aşa eram eu. Intrasem la buget la Comunicare şi PR (SNSPA) şi voiam să mă bucur de fiecare secundă de studenţie cu party-uri, prieteni, timp liber şi din fericire, bani de la părinţi. Asta până în anul II, când mi-am dat seama că în domeniul în care mă pregăteam, absolvenţii nu aveau să trăiască pe norişori pufoşi roz lucrând pentru companii de succes. Nu aveau să trăiască pe norişori pufoşi roz nici după 5 ani de la absolvire. Şi atunci m-am trezit, am făcut un mic research şi am aplicat pentru primul internship pe care l-am găsit pe net. Eram Trainee Maarketing Executive la Sanoma Hearst România.
Nu era tocmai jobul acela de PR într-o agenţie pe care mi-l doream, dar experimentam în fiecare zi mersul la birou şi rezolvarea task-urilor dintr-un trust de presă. Mi-a plăcut mult experienţa, dar tot nu era suficient. Mai aveam 1 an şi ceva de facultate şi ştiam că nu aveam să mă angajez, pe bune, în domeniu doar cu un internship de 3 luni pe marketing. Aşa că n-am renunţat şi am ajuns în scurt timp într-un alt internship, de data aceasta într-o agenţie de relaţii publice. Pe Facebook scria cu mândrie Junior PR @ The Public Advisors şi încrederea în mine şi în forţele mele creştea cu fiecare zi lucrând, pe bune, ca PR.
În tot acest timp m-am bucurat la fel de intens de studenţie, mi-am dat acelaşi interes în sesiune, deşi recunosc că-mi lipseau dimineţile în care dormeam până târziu. După internship-ul la TPA am ajuns Junior Account la o companie de producţie publicitară, de data aceasta, pe salariu. Era primul meu job remunerat şi primul meu sentiment de „m-am maturizat, încep să fiu pe picioarele mele”. Să nu credeţi că joburile se găseau mai uşor ca acum, nici vorbă, trebuia doar să ştii ce vrei. Iar acest lucru e valabil şi acum. Ultima mea experienţă într-o agenţie mi-a adus scaunul de Junior Consultant la Premium Communication, locul în care am învăţat cele mai multe lucruri despre PR, deadline-uri, social media şi cât de important este brand-ul personal în această industrie.
Eu, la bază, sunt pasionată de social media şi de-a lungul celor 3 ani de facultate am încercat să mă implic cât mai mult, atât prin participarea la evenimentele de profil în calitate de blogger oficial, cât şi în diferite campanii online, astfel că, lucrarea mea de licenţă a avut tot o tema pe social media. După experienţa acumulată în agenţie, am învăţat cum să pătrund şi pe piaţa de freelancing, să evaluez un proiect de freelancing şi să fac şi bani din asta.
Perioada studenţiei şi mai ales, cea de după, nu va fi niciodată productivă şi nu va asigura niciodată un viitor dacă nu vă doriţi cu adevărat asta. Şi nu este vorba despre aşteptări. Când porniţi la drum ca student dornic să lucreze în domenul pe care-l iubeşte nu trebuie să aveţi aşteptări pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg şi riscaţi să vă plafonaţi aşteptând ca un lucru să vină de la sine doar pentru că aţi învăţat ani de zile ca să vă puteţi bucura de lucrul acela. It’s all about passion şi în cazul meu, e vorba despre apariţia unei oportunităţi la momentul potrivit, dar niciodată să nu vă demoralizaţi şi să vă pierdeţi încrederea în voi.
Joburile vin şi pleacă, proiectele se nasc şi se finalizează, voi sunteţi singurii care evoluaţi şi vă descoperiţi aptitudinile prin intermediul acestor experienţe. Sfatul meu pentru absolvenţi şi mai ales, pentru cei care vin din urmă, pentru studenţi, este să vă bucuraţi de fiecare moment al vârstei, să vă conturaţi un traseu profesional şi să acceptaţi provocările pentru că diversitatea formează cel mai bine un om. Joburi şi proiecte pentru care se caută oameni pasionaţi, talentaţi şi cu un strop de experienţă ca voi, vor apărea mereu. Trebuie doar să vă doriţi să vă dedicaţi vieţii profesionale chiar dacă, din păcate, mai devreme decât părinţii noştri şi să învăţaţi să vă împărţiti eficient şi jobului şi studiilor.
Mult succes tuturor! Eu chiar cred că generaţia noastră va schimba ceva!
