Unul dintre cele mai sonore nume ale filmului românesc, considerat de mulţi drept cel mai mare regizor român, cu un număr impresionant de proiecte cinematografice, Sergiu Nicolaescu şi-a dedicat toată viaţa profesiei sale de care se declară îndrăgostit şi pentru care se bucură de recunoaştere internaţională. Regizor, scenarist, actor şi senator, Sergiu Nicolaescu este un exemplu viu de ambiţie şi profesionalism.
Cariera lui Sergiu Nicolaescu a început în Studioul cinematografic Alexandru Sahia, unde era la vremea aceea şeful serviciului tehnic. Prima sa contribuţie în arta cinematografică a fost filmarea documentarului „Scoicile nu au vorbit niciodată” (1962) , primul film subacvatic românesc şi al şaselea din lume. Astfel, Sergiu Nicolaescu devenea primul operator subacvatic din România. În acelaşi an, au urmat două scurtmetraje care s-au bucurat de mare succes la Cannes: „Primavară obişnuită” şi „Memoria trandafirului”, moment ce a marcat cariera internaţională a acestuia şi a atras o colaborare franco-română pentru primul său lungmetraj: „Dacii”.
Filmul care l-a consacrat a fost „Mihai Viteazul” (1970), film istoric în două părţi: „Călugăreni” şi „Unirea”, ce l-a avut în rol principal pe Amza Pellea, un actor foarte îndrăgit de Sergiu Nicolaescu. Cu toate acestea, regizorul are un regret legat de această producţie, care ar fi putut fi filmul cu cel mai mare buget din istorie (4 milioane de dolari). Acesta negociase cu celebra companie americană Columbia Pictures, bătuse palma pentru o distribuţie fabuloasă (cu Orson Welles, Charlton Heston, Richard Burton, Elisabeth Taylor), dar în timp ce era în avion, pregătit pentru semnarea contractului, Nicolae Ceauşescu a hotărât că vrea o producţie 100% românească şi a oprit avionul pe pistă.
La cei 82 de ani, dintre care 50 dedicaţi carierei cinematografice, Sergiu Nicolaescu se poate mândri cu 54 de filme, 35 de roluri principale, peste 130 000 de spectatori în România şi peste un milliard în lume. Marea sa pasiune pentru istorie, temă des întâlnită în filmele sale, a fost insuflată de mama sa, o patriotă autentică, care, aşa cum povesteşte, în timp ce îl alăpta îi cânta cântece patriotice. Pe lângă filme istorice precum: “Mihai Viteazul”, “Dacii”, “Lupta pentru Roma”, “Carol I”, “Mircea”, “Pentru patrie” sau “Cucerirea Angliei”, Sergiu Nicolaescu a avut în vedere şi ecranizarea unor opere literare: “Ciuleandra”, “Ultima noapte de dragoste”, “Osânda”,” Ultimul Mohican”. Îndepărtându-ne de sfera culturală, trebuie amintită o comedie celebră, foarte îndrăgită de români, despre un ţăran oltean ajuns pe litoral: Nea Mărin miliardar.
Prin filmele sale, Sergiu Nicolaescu încearcă să creeze capodopere de mare valoare, care să rămână în memoria spectatorilor şi în istoria filmului românesc. De asemenea, doreşte nu numai să-şi încânte publicul, ci şi să-l educe, să-i pună în faţă teme care lasă întotdeauna loc de reflecţii. Astfel, nu s-a lăsat prins de curentul filmelor presărate cu vulgarităţi apărute după revoluţie, după cum şi acesta declară: “Eu nu mă las după curente de moment. Rămân ceea ce am fost întotdeauna, un bun profesionist şi m-am chinui întotdeauna să fac filme, dar foarte grele.”
Sergiu Nicolaescu poate fi considerat desuet sau chiar inadaptat de către mulţi tineri care n-au crescut cu filmele sale, ci bombardaţi de filmele americane actuale. Poate într-o anumită măsură, aşa şi este, întrucât acesta doreşte să-şi păstreze stilul caracteristic ce nu se mai potriveşte la fel de bine prezentului, dar contribuţia pe care a adus-o cinematografiei în urmă cu 50 de ani este incontestabilă.
Întrebat care sunt bucuriile şi plăcerile de zi cu zi, Sergiu Nicolaescu va spune că munca este cea care îi oferă bucurii, de-o viaţă. Deşi nu există nicio îndoială că îşi iubeste profesia căreia i-a dedicat întreaga viaţă, în cuvintele sale se simte o tristeţe profundă:
“Nu m-am realizat în viaţa personală, nu am copii, nepoţi, aş fi putut avea chiar strănepoţi. Nu am decât amintiri şi morminte.”
Poate nu toţi dintre voi ştiu că Sergiu Nicolaescu a fost şi membru al Comisiilor de cultură din Senat începând cu 1990. Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008, iar în această iarnă a încheiat al cincilea mandat în Parlament. La ultima şedinţă a fostei legislaturi de miercuri, Sergiu Nicolaescu şi-a luat rămas bun de la colegii săi din Senat, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece ultimii ani ai vieţii sale doreşte să-i dedice profesiei sale.
Alexandra Cheroiu
