de Greta Bogdan
Experiența despre care urmează să vă povestesc îmi justifică oarecum lipsa din mediul online din ultimul timp.
Se-ntâmplă câteodată-n viață să pleci în vacanță FĂRĂ niciun gram de mb pe telefon. Și-atunci, există două variante: ori îți dai seama că există viață și după Facebook (după cum exista și înainte de Mark Zuckerberg), ori că pozele pe care le faci în deplasare nu au niciun farmec dacă ajung într-o ramă banală, pe un CD aruncat pe birou sau în oricare alt loc unde nu pot primi like-uri. Ei bine, mi s-a întâmplat să trăiesc prima variantă și să descopăr că adevăratele lucruri senzaționale(?!) nu sunt cele din online.
Cu toții suntem conștienți de asta, dar puțini reușim să ne desprindem de telefon atunci când ieșim la plimbare, când suntem în mijloacele de transport în comun sau când gospodărim prin casă diverse și simțim nevoia să împărtășim cu ceilalți momentul.
Pot să zic că sunt mândră de faptul că am supraviețuit eroic aproape o săptămână fără internet. Plecarea în vacanță a fost instantanee și nu mi-a dat prea mult timp de gândire pe mâna cui las blogul, facebook-ul, știrile și alte doze care îmi aduceau sclipirea zilelor aproape monotone de vară. Ulterior, mi-am dat seama că lipsa instrumentelor din lumea digitală mă liniștea și-mi dădea chef de viață. Am zis că-i ciudat și totuși bine.
Seara, printre picături, mai apucam totuși să văd pe la televizor bocetele lui Gâdea căci, na…am prins scandalul Voiculescu în plină desfășurare. Dar asta m-a făcut să mă bucur și mai mult de vacanță, de soare, de plajă.
În sfârșit, acasă. Din zecile de fotografii, realizez că niciuna nu e potrivită pentru a fi postată. Și mă abțin, după care mă uit din nou printre ele, ca să mă asigur că nu m-am înșelat (Nu mă înșelasem).
Apoi, am reflectat un pic: am avut o ieșire minunată fără notificări, fără alarmă, fără mesaje, fără cereri, fără mailuri…fără like-uri, share-uiri și altele. Doar cu valuri, soare, cafea, energie, dar și liniște.
Mă gândesc să fac asta mai des și să acord mai puțină importanță postărilor de pe rețelele de socializare de-acum încolo. Pe de altă parte, a fi studentă la o facultate de comunicare îți face aproape imposibilă absența în online. Ține de menirea ta.
Deși ador să scriu și să citesc diverse lucruri, cred cu tărie că există viață și după Facebook. Și-o întâmplare ca asta te poate ajuta să te cunoști mai bine și în alte ipostaze. Voi cât timp ați rezista fără accesul la internet?
