de Lidia Berteşteanu
„Luna se înălțase deasupra mării și țesea o potecă argintie peste ape, care ducea la locurile de la capătul lumii și dincolo de aceasta, pentru cei care pot să pășească pe ea.” (J.R.R. Tolkien – Roverandom)
Peter Jackson l-a transformat pe J.R.R. Tolkien în „cel care a scris Stăpânul Inelelor” și mai nou Hobbitul, dar așa cum este musai să știi că Edgar Allan Poe a scris și altceva pe lângă Corbul și Chuck Palahniuk nu este numai „cel care a scris Fight Club” astăzi vom arunca o privire pe una dintre primele povești minunate pe care Tolkien s-a decis să le aștearnă pe hârtie, Roverandom.
Un băiețel și-a pierdut jucăria de pluș preferată și de zile întregi se uită cu o mutrișoară tristă în ceașca de ceai. Ce ar face un tată iubitor? Probabil ar căuta în lung și în lat până ar gasi o jucărie asemănătoare care i-ar putea readuce zâmbetul pe buze. Dar ce se întâmplă atunci când tatăl cu pricina este chiar John Reul Ronald Tolkien? Ei bine, se întâmplă o magie, o simplă zvâcnire din condeiul magic și o poveste încântătoare, destinată nu numai copiilor, ia naștere.
Roverandom este povestea unui cățel zburdalnic care a fost transformat în jucărie de pluș de către un vrăjitor scamator (pentru că neamurile vrăjitorești sunt multe și unii au puteri limitate și le folosesc în folos propriu, aceştia sunt scamatori) pentru că nu a spus un simplu „te rog”. Aventura lui Rover începe cu această metamorfoză nefericită. Mai mult nu vă povestesc pentru că Tolkien este unul dintre acei autori năzdrăvani care își farmecă scriiturile pentru a fi imposibil de povestit și de-a dreptul delicios de citit. Trebuie să vă lăsați purtați pe aripi de pescăruș pe partea întunecată a lunii, să înfruntați dragonii nemiloși și păienjenii țesători de vise, să vă lăsați fermecați de sirene și apoi să vă cufundați în propria aventură onirică încercând să petreceți o seară în compania familiei Tolkien pe care o veți descoperi în ipostaze fără de condei.
Așadar vă propun ca în următoarele 24 de ore să vă lepădați de orice ar putea fi încadrat în categoria „griji de ale adulților”, să vă refugiați într-un colțișor comod în compania unei cești mari de ceai și a unei cărticele menite să aducă magia acolo unde realitatea a fost prea cruntă. Roverandom este la fel de năzdrăvană ca și cățelușul al cărui nume îl poartă. Este o poveste pentru copii, un instantaneu al unei de familie ideale, un manifest al unui profesor de lingvistică împotriva progresului tehnologic și al regresului bunului simț și nu în ultimul rând un izvor de trimiteri și simboluri ascunse.
P.S.: Pentru cei mai ludici dintre voi vă propun un joculeț. Citiți Roverandom fără a arunca un ochi curios notelor explicative, încercați să identificați toate trimiterile literare și mitologice și apoi confruntați-vă descoperirile cu cele ale lui Wayne G. Hammond și Christina Scull. Vă promit că este un exercițiu excelent.
