Bătrâneţea – între preţuire şi marginalizare

Distribuie!

de Florentina Necşulescu

V-aţi întrebat vreodată de ce un bătrân, cu toată experienţa vieţii, reprezintă o ţintă pentru un om abject? Şi, mai ales, de ce o societate infimă are tendinţa de a ignora aceste fiinţe lipsite de puterea deţinuta odinioară cu tot entuziasmul pe care îl poate avea o întreagă armată de oameni la un loc?

Bătrâneţea ar trebui să fie o perioadă extraordinară, lipsită de griji şi de prejudecăţi, o perioadă în care timpul liber să fie principalul artibut de care să se bucure, iar călătoriile - lucruri memorabile. E remarcabil cum aceştia, cu zâmbete largi si multă căldură în suflete, susţin faptul că bătrâneţea „urâţeşte frumos”. Personal, tind să merg pe principiul: „Cinsteşte-i pe bătrâni, căci şi tu vei fi unul.”, însă majoritatea tinerilor consideră că nu vor îmbătrâni niciodată ca ei, că vor rămâne mereu aceiaşi - de aici provine şi lipsa de respect faţă de persoanele vârstnice, dar şi faţă de ei înşişi, în special faţă de propriul corp si propria minte.

Acum puţin timp, am avut o experienţă extrem de neplăcută cu o bătrânică simpatică, izgonită dintr-o ruină fără acoperiş, pe care, cu un glas plăpând o numea casă. Nu ştia încotro se îndreaptă şi nici unde se afla în acel moment. Tot ce avea imprimat în memorie era faptul că trebuie să ajungă la medic. Ce s-a întâmplat în continuare? Nu e greu de ghicit, o mulţime de oameni trec nepăsători, de parcă invizibilitatea s-a învăluit peste această fiinţă slabă şi uitată de lume.

Evaluarea drumului parcurs în viaţă este descrierea perfectă a bătrâneţii, o porţiune din treapta ajunsă la deznodământ. Din punct de vedere cronologic, bătrâneţea începe la 65 de ani, însă putem constata cu uimire că, atunci când un om se desconsideră pe sine însuşi, devine bătrân chiar şi la vârsta de 40 de ani. Motivul este simplu - supraestimarea şi descurajarea multiplă în activităţile în care, ulterior, erau nemaipomenit de apreciaţi

Singurătatea tipică bătrâneţii transformă anii lor în zile, zile pe care le preţuiesc cu fiecare moment al vieţii considerate un dar grandios.

„Cine nu are bătrâni să-şi cumpere”, spune un vechi proverb românesc. Însă aş mai adauga câteva lucruri pe care le consider a fi esenţiale: respectă-i şi vei fi respectat, înţelege-i şi vei fi înţeles, valorifică-le înţelepciunea şi sfaturile, vei dobândi numeroase calităţi!

Sursa foto: "Elderly woman in Transylvania" by Sprok - Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons 

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*