de Bogdan Minuț
A venit, în sfârşit, timpul să vă vorbesc despre o trupă mai rea. Multă lume nu ascultă doar jazz, folk, blues sau pop, unii preferă rock-ul agresiv sau chiar metal-ul. Dacă e să ne luăm după descrierea lui David Letterman, Mastodon nu sunt decât o trupă micuţă de rock n’ roll. Cu siguranţă că dacă voi începe să prezint melodiile pentru care sunt celebri, am să rămân fără cititori instant.
Mastodon se bazează pe un concept – făcut celebru de The Beatles – în care toţi membrii formaţiei contribuie vocal mai mult sau mai puţin. De exemplu putem să luăm melodia Dry Bone Valley în care vocea principală este cea a lui Brann Dailor, toboşarul. Potenţialul artistic pur al acestei formaţii este fenomenal, deci imposibil de contestat. Fiecare album al lor este un concept. Arta se vede până şi pe coperta fiecărui material discografic pe care îl scot. Imaginile sunt pertinente de studiu iconologic, prezintă figuri inspirate din diverse mitologii ce asemenea unui oarecare William Blake, ajung să creeze un întreg univers mastodonian de simboluri. Însă, simbolistica lor este totodată modernă sau chiar postmodernă. Versurile lor nu cad în clişee – un lucru foarte rar, din păcate, în metal-ul şi rock-ul contemporan. Albumul Crack the Skye din 2009 îl consider unul dintre cele mai bune albume ale anilor 2000, deşi sunt super subiectiv, pentru că la momentul când am descoperit formaţia eram înnebunit după ei. Prima melodie Oblivion trebuie să reprezinte un standard pentru genul metal, este prima melodie pe care o pot denumii în totalitate matură: muzica nu este banală, versurile sunt incredibile din punct de vedere al înţelesului şi stilistic, iar coperta single-ului se completează cu cea a albumului şi creează afinităţi imagine – text – muzică out-of-this-world (nu degeaba folosesc acest atribut, spaţiul video-ului fiind chiar situat pe orbită), Ghost of Karelia fiind a doua melodie care este captivantă de pe album. Indiferent câte ascultări veţi acorda acestui album, sunt sigur că nu veţi fi dezamăgiţi.
Primele eforturi ale trupei pot să sperie puţin. Melodia Blood and Thunder, primul lor mega-hit este catchy şi simplu din punct de vedere compoziţional, dar cu aceeaşi atmosferă cu eforturile lor de mai târziu.
Nu vreau să lungesc prea mult, pentru că sunt mult prea multe lucruri de spus despre această trupă şi nu vreau să plictisesc. Vă las să descoperiţi singuri, cei cărora v-am atras atenţia, fiecare album în parte şi închei cu o melodie cu un refren împrumutat din Shakespeare: „Heavy weighs the crown, low hangs the head who wears it.”
Sursa foto: Wikimedia.org
