de Bogdan Minuţ
“Really don’t mind if you sit this one out. My words – but a whisper, your deafness – a shout.”
În esenţă puteţi să citiţi sau puteţi sa nu citiţi acest articol. Puteţi să ascultaţi sau să nu ascultaţi piesa (sau albumul) despre care urmează să vă vorbesc aici, dacă ar fi să mă iau după cuvintele de mai sus, ce aparţin următorului personaj: Gerald Bostock, alter ego al maestrului Ian Anderson (în poză). El este un băiat de opt ani care scrie un poem extrem de complicat pentru vârsta lui, intitulat Thick as a Brick. Lăsând la o parte metafora sexuală evidentă, titlul se referă mai degrabă la cum e să fii „profund ca o cărămidă” – o antiteză ce îi vizează pe cei care înţeleg foarte greu un poem şi care nu pot să gândească îndeajuns de profund pentru a dezvolta un simţ liric. Micul Gerald se joacă astfel cu această idee, inventând un micro-fir narativ.
Probabil aţi observat până acum că melodia are aproximativ 44 de minute. Nu am să mă apuc să vă stric surprizele în ceea ce priveşte povestea melodiei. Din punct de vedere muzical, nu greşiţi dacă urmăriţi flautul – unul dintre punctele forte ale trupei Jethro Tull. Melodia a fost compusă iniţial ca o parodie la progresiştii timpului – dar, ca multe alte parodii din istoria artei, a ajuns să fie definitorie pentru gen.
Întrebările lucide ale lui Gerald Bostock sunt axate în general în jurul proceselor de maturizare prin care trec diferiţi oameni, din diferite ipostaze ale vieţii. Mezinul familiei este învăţat să joace Monopoly şi să cânte în ploaie, contruind castele de nisip şi provocând fluxul să le dărâme – supranumit „the thinker”, în timp ce fratele cel mai mare este supranumit „the do-er” – el este lăsat în urmă de ceilalţi fraţi, ce şi-au găsit slujbe deja, trebuie să calce pe urmele tatălui şi să aibă grijă de gospodărie, în timp ce o priveşte pe lăptăreasă, „whose offer is his need”. Paradoxul din acest contrast între fraţi este că amândoi se presupune că vor ajunge incapabili de a analiza în profunzime un subiect, o idee. În acest moment, Gerald se exprimă sincer, din experienţa lui:
So! Come on ye childhood heroes!
Join your local government.
We’ll have Superman for president
let Robin save the day.
Dacă aţi ajuns până acest moment, atunci melodia într-adevăr v-a captivat şi este păcat să nu încercaţi să o înţelegeţi mai bine decât mine. Este extrem de greu de spus cu adevărat ceea ce a vrut să exprime Ian Andreson prin vocea micului Gerald, eu am încercat aici să fac un rezumat, fără să vă stric entuziasmul: cel mai probabil este o lamentare pe tema condiţiei umane în prezentul zilelor trecute – anii `70 – când înţelepţii nu mai reuşeau să îşi transmită mesajele populaţiei deoarece nu puteau înţelege cum e să fii profund ca o cărămidă.
Cam atât pentru această capodoperă a muzicii rock, însă dacă vreţi să aflaţi mai multe despre scurta istorie a lui Gerald Bostock, atunci vă sfătuiesc să citiţi pagina de ziar de pe coperta albumului, să citiţi versurile odată cu melodia, şi să vă uitaţi puţin pe site-ul (căci din `70 până astăzi, lumea s-a schimbat) pentru partea a doua a melodiei – Thick as a Brick 2, lansată ca album solo de către Ian Andreson anul trecut.
P.S.: Era să uit să vă recomand şi un live superb în care se vede extrem de bine bucuria dată de muzică acestor muzicieni fenomenali.
Sursa foto: Wikimedia.org
