Elevii sunt obișnuiți să se plângă înainte de a pune mâna pe carte. Încă din clasa a cincea, când în toamnă bat tezele la ușă, elevii lasă totul pe ultima clipă, dar nu pornesc de la 0. La liceu, elevul se duce la teze doar pentru că altfel nu i se încheie situația, cu toate acestea, nimeni nu cunoaște ideea de a pica la o materie, corijență sau restanță.
Realitatea, cruda înfruntare cu pericolul real de a rămâne la o materie apare în studenție când examenele se metamorfozează în mămoarce sau Cerberi, iar studentul este un erou neinițiat care abia cunoscând cum arată o sabie, să o mai şi mânuiască i se pare incredibil.
Dacă întrebi un student ce este sesiunea, probabil îți va răspunde că e o vacanță în care dai examene. Unii studenți se leagă la cap cu facultăți grele unde examenele sunt dificile, dar la acele materii au mai deschis cursul în timpul anului sau poate că sunt dificile, fiindcă sunt percepute diferit de studenți. Despre Medicină, Politehnică, Arhitectură și Drept se cunoaşte din moși strămoși că stresează sudenții în sesiune, dar fiecare universitate sau facultate are greul ei.
Oricine este student știe că speranța de a rămâne la buget se spulberă atunci când intră în sesiune și trebuie să recupereze ceea ce nu a învățat în jumătate de an. Sesiunea înseamnă să faci față unor deadline-uri imposibile și să încerci să parcurgi cursuri stufoase în câteva zile. Cu toate acestea, studentul român adoră să fie provocat, așa că pornește la luptă cu mâinile goale pentru a înfrunta materii pe care nu le înțelege deloc și contrar așteptărilor societății, se descurcă foarte bine.
Întreabă un părinte care a făcut facultatea acum 20 de ani să vezi cum arăta sesiunea pe vremea lor și ai să descoperi uimit că multe nu s-au schimbat. Înainte cursurile erau xeroxate sau copiate de mână în ultima săptămână de școală, azi există suportul electronic sau scanările de la colegii amabili care nu au ce face și dau pe la facultate mai des decât tine.
Acum nu mai sunt copiuțele micuțe, ci căștile ascunse subtil prin haine și căciuli, dacă ai noroc să fie iarnă, dacă nu, folosești telefonul care vede orice tip de document. Te ascunzi cum poți de prof, oricum dacă te descoperă te pică, dacă nu copiezi, pici. Între două rele, alegi răul cel mai mic.
Desigur, stresul din sesiune este alimentat de talentul studentului de a lăsa totul pe ultima clipă, dar sistemul nostru educațional permite într-o oarecare măsură elevului să devină delăsător și să nu se apuce din timp de învățat. În unele facultăți nu se dau teste sau proiecte în timpul semestrului, totul se predă la final, iar examenul este o surpriză, uneori plăcută, alteori cu un gust amar.
Dacă s-ar apuca din timp, dacă ar lăsa elementele perturbatoare deoparte, probabil că studentului i-ar fi mai ușor să învețe pentru examene. Oricum sesiunea te forțează să te organizezi, dar depinde de tine cât timp aloci lecturii și cât timp relaxării. Prietenii te vor atrage mereu la o bere în oraș că e vreme bună și nu se știe când o să mai fie așa frumos, colegii o să te întrebe cum stai cu învățatul și o să ajungeți să vă spuneți povești de când tu mergeai la bunici și luai dulceața și mâncai pe ascuns și uite așa îți aduci aminte că ți s-a făcut foame. Vorba românului: „Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!”.
Sesiunea aduce studenții împreună, toți suferă de aceeași boală manifestată prin lipsa de timp, dar cumva, toți duc la capăt povara studenției, sesiunea. La urma urmelor, dacă X a facut-o, pot și eu!
Sursa foto: wikimedia.org
