Te întrebi dacă nu cumva am uitat Caps Lock-ul deschis, când am început să scriu titlul acesta? Ei bine, nu, n-am greşit nimic încă! A-ul e la locul său aşa cum e şi povestea pe care urmează să ţi-o spun, o poveste trăită la începutul acestui an, Acolo unde se zice că lumea trăieşte bine şi civilizat, cu salarii mari şi bătrâneţi liniştite. Acolo, departe de Aici!
Totul a început încă de la aeroport: coada tipic românească de la îmbarcare, de parcă avionul ar pleca vreodată fără lumea de la poartă, a culminat cu bătălia pentru locurile bune de la geam.
După un zbor fără turbulenţe, aterizând într-unul din cele mai romantice oraşe de acolo (datorită poveştii scrise sub balcon), am fost surprinsă să văd că în mijlocul zilei, din Arena veche de aproape 2000 de ani, concertează un trio de tenori, iar biletul nu este decât € 3,10. Plimbările pe străzile înguste şi pavate cu piatră cubică au fost ca un joc de noroc pentru mine, lipsa trotuarelor sau a pavajelor nefiind o problemă pentru viteza legală admisă. Dacă te intrebi unde mai găsesti şoferi neîndemânatici, fii sigur că se întâmplă şi la cizme mai mari!
Dar priveşte şi partea bună: acolo sunt şosele semnalizate şi trenuri la cota 2000+. Să vezi străini care circulă civilizat (cu bilet) sau că nicio staţie (asemănătoare magazinelor noastre din lemn, mutate la fiecare târg de produse tradiţionale) nu este vandalizată şi că îţi este imposibil să nu găseşti ghişee de informare, de unde poţi lua gratuit hărţi cu trasee montane. Să vezi toate acestea şi să nu te mire este foarte greu! Coşuri de gunoi, trasee marcate, monumente istorice de care afli la fiecare 20m, prin indicatoare şi reproduceri în miniatură ale bisericilor originale – toate acestea îţi sugerează că acolo e o ţară profund catolică, mândră şi împăcată cu această condiţie, de a fi conservatoare. Nu degeaba toate drumurile duceau înainte acolo!
Comerţul – să îţi spun despre cum se face acolo: după 18:00, niciun butic nu mai este deschis, iar supermarketurile au program prelungit până la 20:00. Dacă te numeri printre norocoşii pentru care duminica e o zi obişnuintă de ieşit la cumpărături, atunci ai o ocazie bună să economiseşti. Bişniţă găseşti şi pe străzi mai mari, ca la oborul autohton, dar e facută tot de conaţionali. În rest, politica manierelor rămâne la fel: preţuri decente şi adaos cât să nu bată grav la ochi şi angajaţi care nu se uită urât dacă ai vreo tentativă de a-i saluta.
Tradiţia poştaşului care lasă în cutia scării de bloc revista de abonament în fiecare dimineaţă este înlocuită cu succes, Acolo, de standuri de ziare, puse în intersecţiile cheie ale orăşelelor de provincie, alături de care ai o cutie unde poţi alege dacă plăteşti sau nu. Ceea ce Aici nu ai mai găsi în două zile, Acolo funcţionează pe profit de câţiva ani. Impresionant, nu?
Aşa e obiceiul Acolo, să dai încredere cetăţeanului care îţi plăteşte ţie taxe şi impozite, să îl respecţi şi să îl educi corespunzător. Să îi dai şosele semnalizate şi autostrăzi pentru care intrarea se plateste, dar şi drumuri judeţene cu un nivel mai sus decât cele din raliuri 4×4. Să îi păstrezi istoria, să îi restaurezi ruinele şi să faci turism din ce au construit predecesorii. Să ai aceeaşi arhitectură în tot cartierul şi să te individualizezi cu un stil specific.
Şi toate acestea nu ţin de prejudecăţile de tipul „ei sunt un popor conservator în exces”, cum auzi spunându-se despre cei de Acolo. Sau cu scuzele de tipul „noi suntem o cultură mică”, cum ştii că circulă vorba despre cei de Aici.
Nouă cât ne mai trebuie să îi ajungem din urmă? Un bun început ar fi ca fiecare să ştie ce vrea să facă cu viaţa lui. Eu vreau să scriu bine, Aici, Acolo, oriunde aş fi. Şi vreau să fiu un inginer bun! Povestea mea este aceeaşi oriunde aş alege să o scriu sau să o trăiesc. Dar tu, tu ce poţi să faci pentru ca Aici să se integreze într-adevăr Acolo?
Sursa foto: wikimedia.org
Mai trebuie sa treaca ceva ani buni ca sa scapam de meltenismul de Aici. Cateodata am impresia ca multi cetateni nu au nici macar cei 7 ani de acasa si ca nu numai sistemul este de vina pentru haosul romanesc. Mai avem de invatat ce sunt termenii de occident, valori morale, istorie, respect sau responsabilitate. Pacate fac ca generalizez, insa multe persoane imi lasa impresia asta.
Intradevar, din pacate avem multe de invatat din afara, iar uneori am impresia ca stim sa importam numai lucrurile daunatoare. Cu siguranta suntem intr-un moment de impas, insa in acelasi timp, uitandu-ma la istorie, devin optimist.
Citind articolul, intuiesc ca este vorba de Italia (daca am inteles bine despre Verona mai exact). Insa daca ne uitam mai bine la Istoria Italiei, vedem ca in ultimii 300 de ani au avut foarte multe probleme cauzate de saracie, si tind sa cred ca aceleasi ca si noi: au emigrat din cauza saraciei in toata lumea, incepand cu SUA, America de Sud si terminand Australia; au organizat unele dintre cele mai eficiente mafii din istorie, au fost si ei cunoscuti si etichetati de altii (mai ales cei din Sud) ca fiind lipsiti de morala si respect; au avut un curent nationalist nazist puternic (Mussolini), si chiar si in zilele de astazi a reusit sa creeze in mintea noastra un stereotip de politician pe care nu il vom uita pentru multa vreme (Berlusconi).
Din pacate saracia, calitatea slaba a educatiei, face ca si marile natiuni sa devina captive viciilor. Din pacate noi le avem pe amandoua acum, dar sper macar directia sa fie cea buna.
Foarte frumos articol, ai conturat foarte frumos atmosfera occidentala! Asteptam tot mai multe articole frumoase!
Ionut