Generația cu cheia de gât a găsit mereu yala

Text & Foto: Alin Cristea

Au învățat ce înseamnă să vrei, dar să nu poți avea. Sunt cei care au făcut din cheia agățată de gât o instituție a valorii, într-un regim ce a supraviețuit doar din orori.

Cei din generația cu cheia de gât – sau decrețeii, astăzi 23% din populația țării și segmentul cel mai activ – s-au născut și și-au trăit adolescența în comunism, au dărâmat un sistem criminal pentru că nu își mai doreau un trai controlat de alții și au devenit părinți în capitalism. Dintre ei, s-au ales, în primii ani ai democrației românești, proeminentele figuri ale societății, care au spus lumii tragediile prin care a trecut poporul român.

Această generație a strâns informațiile din mers și a prins repede, însă niciodată nu a renunțat complet la trecut.

Se vorbește despre diferențele frapante dintre generația cu cheia de gât și generația Facebook, iar aici este, într-adevăr, mult de discutat și dezbătut, însă coliziunea dintre cele două nu este una a mentalităților, și nici măcar nu a avut loc cu adevărat. Lupta cea mare se va da atunci când cei din generația decrețeilor vor avea nevoie să fie susținuți de generația 90, așa cum astăzi decrețeii susțin actualii pensionari. Cei mai mulți specialiști cred că va fi imposibil, iar unii vorbesc chiar de prăbușirea unui întreg sistem.Dincolo de acest front deschis, rămân particularitățile unei generații greu încercate, care însă a răzbit și a câștigat lupta cu timpul blestemat în care i-a fost dat să se nască.

Colecționând abțibildurile de la gumele Turbo, privind – atât cât era permis – la televizoarele alb-negru din cutiile de chibrit, îmbrăcând pe tot parcursul săptămânii uniformele școlare mohorâte, punându-și, încă de mici, toate resursele în slujba statului și a partidului unic, generația decrețeilor a transformat banala cheie de la gât într-un reper al stabilității, originii și responsabilității.

Pionierii și șoimii patriei au cunoscut predecesorul imoral și politic al voluntariatului, prin orele istovitoare petrecute la munca patriotică, fiind astfel baza unui mecanism ideologic menit sa distrugă individualismul și să cheme întreg proletariatul la înmulțirea avutului național.

Generația cu cheia de gât a luat naștere după ce regimul comunist a emis în anul 1966, decretul nr. 770, prin care care interzicea tuturor femeilor să-și întrerupă sarcina, cu doar câteva excepții. Astfel, o întreagă generație va rămâne marcată de o întrebare crudă: dacă părinții i-au dorit cu adevărat sau nu. Copilul născut după 1966 trebuia să fie simbolul unei generații pur comuniste, “homus novus” al comunismului românesc, robotul ideologic al unui regim criminal.

Decretul a fost o catastrofă demografică, psihologică și umană, iar dimensiunea reală a acestuia, descoperită după 1990, i-a făcut pe decreței să nu se poată desprinde complet de acea odioasă perioadă. Peste 9000 de femei au decedat, între 1966 și 1989, din cauza avorturilor autoprovocate sau facute clandestin, fără anestezie.

Sunt atât de multe de spus despre această generație, despre destinul ei, despre neajunsurile și împlinirile ei, însă un citat pe care îl voi reproduce mai jos este, cred eu, cel mai relevant, în acest sens.

Laurențiu Ștefănescu, unul dintre cei patru militari din plutonul de execuție al soților Ceaușescu: “Când Ceaușescu a semnat decretul, si-a semnat condamnarea la moarte, pentru că atunci eu m-am născut”.

Related posts:

Pânza virtuală Ignoranţa – cheia fericirii sau lacătul independenţei? Romanian Youth Focus – ce este generația Y și ce o atrage? Generaţia YouTube