Îți propun ca, pe parcursul lecturării acestui articol, să lași deoparte prejudecățile care o să se ivească la fiecare paragraf. La final poți să tragi singur concluziile, eu nu mă mai bag, ba chiar aștept să se ivească alte păreri.
Umanitatea, de când e sclava societății, a devenit o adunătură de fricoși. Conviețuirea în societate are la bază distincția moral-imoral și, după cum bine a punctat Nietzsche, „frica este mama moralității”. În principiu, aproape tuturor ne e frică de moarte – și nu mă refer aici doar la moartea fizică, ci la dispariția lucrurilor în jurul cărora ne-am construit identitatea. Îți iei panică până și atunci când colegii îți spun că „te-ai schimbat un pic vacanța asta”, pentru că te sperie ideea că ai pierdut ceva din ce erai, o fărâmă din imaginea ta în fața celorlalți. Totodată, te incită ideea că s-a născut ceva nou în tine, ceva care se face văzut. De când obsesia asta pentru diferențiere în fiecare dintre noi?
Toată treaba a început în Antichitate, când au apărut marile civilizații – Grecia, apoi Roma Antică. Până atunci, oamenii nu prea aveau trăiri lăuntrice, ci duceau o existență aproape exclusiv fizică. Instinctele primare le ghidau acțiunile, iar singurele conflicte între triburi aveau cauze ca lipsa hranei și încălcarea „proprietății”. Se poate mai simplu de atât?
Ei bine, odată ce apare scrisul în locul desenului, simbolul în locul reprezentării ca atare a realității, mintea umană descoperă căi alternative de a se raporta la lumea exterioară, în afara simțurilor. Oamenii încep să simtă nevoia de a se identifica cu ceva, pentru a putea să se raporteze și la sine pe căi alternative. Lumea capătă un nou contur, deasupra celui vechi, alcătuit din imagini ale realității, iar cine nu are o identitate bine conturată în ochii celorlalți nu există în acest nou tablou.
Înarmați cu noua nevoie – de singularizare – liderii civilizațiilor antice încep să poarte războaie pentru a-și întări ego-ul colectiv în fața celorlalte civilizații. Și, într-un fel sau altul, dovedesc faptul că nu au trecut de tot peste stadiul de animale, întrucât tot forța fizică îi ajută să se impună. Dar mai este ceva care începe să se dezvolte, timid, în Antichitate: conștientizarea dimensiunii spirituale a umanității, prin intermediul unor personalități marcante ca Iisus sau Buddha.
Așadar, până la acest moment istoric, dimensiunea fizică a omului este exploatată la maxim, începe să se întrevadă o exploatare a dimensiunii identitare și se produce conștientizarea dimensiunii spirituale la nivel de masă.
Urmează Evul Mediu care, după cum îi spune și numele, e o perioadă intermediară. Se bate pasul pe loc în ceea ce privește schimbările de profunzime, în schimb se accentuază tendința de îndoctrinare. Constituirea statelor feudale, forma primitivă a statelor de astăzi, aduce cu sine un set de reguli stricte care încearcă să mențină ordinea socială. În ton cu aceste reguli apare și inchiziția, care transformă credința în forțe superioare într-un pericol social, iar cei care practică sau aderă la o altă credință decât cea acceptată în interiorul statului sunt schingiuiți cu cruzime (ex: arderea pe rug a vrăjitoarelor și ereticilor).
Conflictele fizice sunt la ordinea zilei, determinate de migrația popoarelor pe teritoriile altora, și se accentuează astfel nevoia de individualizare a statelor nou formate. Arta medievală, o mixtură între elementele artei clasice, paleocreștine și păgâne, e limitată de Biserica Creștină timpurie și de patrimoniul artistic lăsat de Imperiul Roman. Așadar, exploatarea laturii spirituale a sinelui rămâne un tabu.
Va urma…
Diana Poleac
Sursa foto: wikimedia.org
Trairea in societate are la baza nevoia omului de securitate (unii mai zic ca si cea de socializare). Primele comunitati umane erau in principal aliante de familii extinse de vanatori-culegatori si mai tarziu de agricultori. Regula interna era traditia iar garantul traditiei (evident prin violenta) era seful comunitatii. Distinctia moral-imoral apare mult mai tarziu.
Nu sunt de acord cu afirmatia, de altfel nesustinuta de probele empirice, cum ca omul a fost doar un animal inconstient de sine insusi pana in perioada clasica a Greciei. Cum ramane cu filosofiile indiene si chineze care predateaza pe cea elina, in forma scrisa cu cel putin 2-3 secole si in forma orala cu mai mult de 5 secole? Cum ramane cu textele antice ale Orientului Mijlociu (cum ar fi Epopeea lui Gilgamesh, cca sec. XVIII i.Hr care este si baza Vechiului Testament)?
Iisus si Buddha au dezvaluit oamenilor latura lor spirituala? Aceastea sunt doar doua dintre cele mai recente si mai bine documentate religii. Cum ramane cu secolele de viata religioasa dinaintea acestor doua figuri? Cum ramane cu trairile religioase primitive de care ne vorbeste Eliade (si care in opinia sa sunt mai relevante studiului, tocmai pentru ca nu sunt bazate pe text)?
E o nedreptate sa spui ca in Evul Mediu se bate pasul pe loc in ceea ce priveste problemele de profunzime. Daca te referi la plebei/profani si la formalismul religiei lor ai avea dreptate, dar acelasi lucru se poate spune si despre Antichitate si despre Renastere. Daca te referi la teologi (care erau si filosofii medievali) nu mai e valabila afirmatia pentru ca perioada de care pomenesti a produs multe texte si colectii de texte ale caror autori dovedesc judecatile cele mai fine. Tot in aceasta perioada reinfloresc si curentele filosofice grecesti care la randul lor oranduiesc dogma si viziunea crestine despre lume.
Daca ne distantam de mediile intelectuale clericale ale Evului Mediu vom vedea ca toata perioada a fost dominata de cruzime in mai toate domeniile activitatii umane. In parte, se datoreaza aportului populatiilor “barbare” (adica ne-romane) care au influentat formarea noilor popoare europene. Crestinarea lor a impiedicat inca si mai multa cruzime.
Dezvoltarea laturii spirituale (in sensul de astazi) a sinelui apare ca un tabu pentru ca societatea era inca foarte bine stratificata. Accentul era pus mai mult pe respectarea ordinii naturale a lucrurilor (drept natural) mai mult decat pe emanciparea spirituala a omului de rand.
“Așadar, exploatarea laturii spirituale a sinelui rămâne un tabu. ” genial.
dar , spiritualitatea e o iluzie ieftina , inventata de niste victime al selectiei naturale , filozofia la fel . oricum nu inteleg , unde se leaga sfarsitul lumii, cu ceea ce ai scris tu , poate nu ma duc pe mine neuronii ,dar nu vad ca titlul tau sa aiba vre o legatura, cu ceea ce descrii tu aci . 🙂 astept partea a 2 a .
PS: incearca sa adaptezi ceea ce scrii tu, in realitate,in prezent . adica in viata cotidiana 🙂 ,incearca sa faci corelatii,sau incearca sa faci jumi-juma . 🙂 -“vorbeste mini-filosofol din mine”- :-s
“spiritualitatea e o iluzie ieftina , inventata de niste victime al selectiei naturale , filozofia la fel”
Ia uite ce usor aruncam la gunoi doua dintre cele mai inalte preocupari ale spiritului omenesc din toate timpurile. Ca sa nu mai pomenesc ca o faci fara cea mai mica urma de argument.
In timp ce probabil tastezi de la un dispozitiv electronic, conectat la Internet si la o sursa de electricitate, inainte de a te duce la scoala/facultate si de a-ti insusi niste cunostinte in anumite domenii bine teoretizate, care te ajuta la a-ti explica o parte din lumea in care traiesti etc etc. Toate acestea fiind imposibile noua, oamenilor, fara aportul unor “victime ale selectiei naturale” care au sfidat limitele cunoasterii si in acelasi timp au impins omenirea pe drumul progresului.
in primul rand, diana, ma scuzi de sfaturile alea mici de la sfarsit , total necerute .
mihaita, tu stii ce inseamna spiritualitate ?
spiritualitatea a impis lumea spre progres ?
uite ce a lasat in urma,iisus, mohamed ,buddha, etc.
Da, eu stiu foarte bine ce inseamna spiritualitate. Spiritualitatea veritabila cuprinde si depasirea prin cuget a lumii materiale, care presupune o sensibilitate extraordinara la aspecte pe care multi nu le vad. Fara oameni care sa se avante in lumea “ideala” (in lumea fiintelor tari, dupa cum le spunea Platon) omenirea ar fi fost o suma de mestesugari, vanatori si agricultori atavici.
Spiritualitatea plebee, aia de care zici tu, cea care a degenerat in arderi pe rug, pogromuri, razboaie sfinte si tot felul de crime in numele unei divinitati este cu totul altceva.
E cel putin superficial sa judeci spiritualitatea dupa exponentii ei cei mai comuni si mai profani (impropriu spus,).
La fel cum ar fi ingrat sa ii renegam pe Descartes, Pascal, Leibniz, Newton si altii doar pentru ca a au avut inclinatii filosofico-religioase. Uite ca asemenea “victime ale selectiei naturale” au propulsat lumea in modernitate prin contributiile lor stiintifice, modelate de altfel, de acelasi cuget care se raporta la o Divinitate.
Inainte sa arunci cu namol in niste preocupari prin excelenta umane, care te si ridica din ignoranta si te fac sa-ti meriti denumirea de om ar fi de preferat sa aduci si alte argumente decat antipatiile personale si sa mai asculti si ce spune “partea adversa”.
Nu degeaba filosofia este vlastarul din care s-au ramificat domeniile cunoasterii umane.
Draga “liNk.”, sa desfiintezi filosofia este de-a dreptul grotesc 🙂 Pentru ca inca de cand ne stim noi ca fiinte bipede am fost dotati, each of us, cu liber arbitru. Ei bine filosofia este singura, dar singura, conceptie/stiinta care a studiat nemijlocit si impartial existenta umana, implicit a analizat acea functionare a liberului arbitru.
*pentru ca tot am citit despre razboaie imagologice as vrea sa spun ca latura filosofiei, inclusiv filosofii nu au fost ancorati niciodata in astfel de razboaie si nici in d-alea mondiale sau de altfel. Niciun filosof nu a fost vreodata ars pe rug, invartit pe roata, inchis sau acuzat de vreo conspiratie sau tradare la adresa existentei umane si a comportamentului uman*
Liberul arbitru este acel ego sau sine sau maimuta de pe creier de care vorbeste Diana in articolul de mai sus si in partea a doua. Singurul lucru ce nu este insa amintit in acest articol vizavi de actiunea umana este nevoia de control. Pentru asta recomand Platon si Mitul Pesterii ca tot vorbiram de filosofie si cunoastere de sine, dar am omis controlul.
“Așadar, exploatarea laturii spirituale a sinelui rămâne un tabu.” – deloc adevarat, nu a fost si nu va fi niciodata un tabu pentru ca dupa cum spuneam mai sus, each of us, suntem dotati cu liber arbitru. Si nu degeaba ii spune liber. Nimeni nu ne interzice nici o anumita apartenenta religioasa, spirituala sau credincioasa si de altfel se discuta despre exploatarea laturii spirituale a sinelui – gen Steve Jobs ca il stim cu totii.
Un articol interesant, pentru un public restrans, deloc enervant, dar cu mici scapari:)
Nu exista liber arbitru, iar multe articole din neurostiinte din ultima vreme cam contrazic ideea de constiinta.
In legatura cu articolul, oamenii nu au inceput sa aiba trairi launtrice spirituale incepand cu Antichitatea. Poate ca nu exista ceva scris, dar sunt tot mai multe dovezi care arata ca nu numai homo sapiens sapiens ci si alti hominzi (cum e Neanderthal) aveau trairi cat se poate de spirituale acum vreo 3 mil de ani. Isi ingropau mortii. Se temeau de moarte. Venerau natura si diverse alte zeitati. S-a schimbat peisajul (sau EEA), noi suntem cam la fel. Minte primitva intr-o lume moderna.
steve jobs a fost un ipocrit .
acum , cine te invata cum sa arbitrezi in viata?
cum adica liber arbitru ?
realizezi ca in viata , conteaza cine te invata cum sa arbitrezi ?
CINE TE INVATA CUM SA ARBITREZI SPIRITUAL ?
Cica, Spi-RITUAL-itate insemna , lipsa de Ego , sau controlarea lui .
Este Ego-ul negativ ? oamenii spalati pe creier de spiritualitate , zic ca da .
Astia care vor sa renunte la Ego in cautarea adevaratul spirit, sa stea 1 an in varful muntelui Moldoveanu, singuri, sa vedem cu ce spirit “nebun” vin .
la faza cu filozofia am dat o in bara putin , recunosc.
dar eu consider ca spiritualitatea fiind , iluzie .
in viata cotidiana , spiritualitatea e zero . pur si simplu nu se aplica . conducem masini de “lux”, suntem plini de bani (putini)suntem un popor, nevrozati in masa ,manipulati de antena 3, si pro tv, otv, etc. si cautam un raspuns la la conflictul psihologic din noi , (cauzat de anumiti factori externi, care incet incet ne distrug identitatea), raspunsul fiind : spiritualitate .
deci eu consider ca prin prin spiritualitate, in societatea capitalista prezenta, iti ignori realitatea .
Eric Berne si Erikson explica mai clar , de ce acesti tipi de oameni sunt victime al selectiei naturale .
acum, divinitate ? mai bine arhitect .
a lasat spiritualitatea ceva de palpabil,in prezent ? nimic . doar intrebari care nu isi au rostul , iluzii .
maine o sa va beti cafeaua , o sa mi cititi comentul , gandidu va, la ce aveti de facut in ziua aia ,ce fel de shaworma ati vrea sa manacati,picant sau cu dulce ? ..etc .
“Spi-RITUAL-itate” – Just…give me a few moments to stop laughing.
In primul rand, nu a zis nimeni nimic de ego. Tu ti-ai dat singur definitia aia si tot tu ti-ai criticat-o.
In al doilea rand, adaptarea la realitatea societatii noastre, adica a fi un membru util in cadrul proceselor de productie si tranzactie tine de persona ta, de rolul pe care il joci. Daca extinzi acest concept la viata ta privata si te transformi in suma obiectelor pe care le produci si le schimbi si nu esti in stare sa vezi dincolo de ceea ce e existenta slaba (materia), abia atunci esti un spalat pe creier care si-a pierdut identitatea.
Un om care nu isi pune probleme legate de metafizic (in limitele ratiunii, fara a cadea in dogma), despre ceea ce e “nevazut”, este un om decazut din statutul de om. Este doar un sir lung de cauzalitati, mecanic dispuse, plasat intr-o lume cu circuit inchis.
Poate nu ai inteles ce am vrut eu sa zic in comentariul precedent, dar mai spun odata: NU trebuie confundata spiritualitatea veritabila, la care pot avea acces doar mintile rafinate si spiritualitatea vulgara, adica superstitiile, riturile, obiceiurile, “retetele” pentru o viata “buna” sau mai stiu eu ce alte gaselnite New Age.
adica superstitiile, riturile, obiceiurile, “retetele” pentru o viata “buna” sau mai stiu eu ce alte gaselnite New Age.
multumesc !!!
eu fix aia criticam !
oameni care isi cauta sensul vietii in prostii new age .
asta inseamna pentru mine spiritualitate,sa va uitati la actorul mike myers, care l a lovit spiritualitatea,spalat pe creier de deepak chopra, sa vedeti ce deprimant e .
cand aud cuvinte ca “Spiritual Awakening, Enlightenment, Consciousness, Being, Freedom” imi pica pleoapele de somn .
de spiritualitatea aia veritabila ,palpabila(banuiesc),nu s interesat, si nu din ignoranta, dar nu am timp sa rumeg mintal , am alte ocupatii.
oricum interesant articolul lui diana , si ms de reply .
De acord ca Steve a fost un ipocrit si un tiran. De acord ca ai dat’o in bara cu filosofia.
Liberul arbitru il ai pentru ca asa este sensul lucrurilor si nu le poti schimba, el exista si la animale ba chiar si la plante. Si se numeste LIBER pentru ca nu te invata nimeni cum sa il folosesti si nu este controlat de absolut nimic, este in constanta schimbare si adaptare la cadrele de referinta ce te inconjoara(d-aia acum 100000000 de ani oamenii mancau cu mana si acum mananca cu lingura sau cu bete). Fiecare om alege liber, dar repet, raportat la anumite cadre de referinta.
Eu la nastere nu am ales sa fiu crestin ortodox chiar daca parintii mei au ales asta pentru mine, deci implicit la nivel teoretic apartenenta mea la un anumit curent religios nu are valoare, ci s-a nascut exact cum spuneam mai devreme din dorinta de control a unor oameni – analog parintii mei. Aici intervine liberul arbitru care ma ajuta pe mine, raportat la cadre de referinta ce s-au schimbat in timp, sa aleg ateismul sau pescuitul :)). Este o discutie prea lunga sa facem teoria alegerii rationale acum si aici.
Sa revenim la spiritualitate. Pai spiritualitatea nu se bazeaza pe argumente deloc rationale ci pe emotii. Deci, daca nu esti Brick Man din Fantastic Four inseamna ca simti si generezi emotii. Le simti pe ale tale, le simti pe ale altora, le generezi pe ale tale, le generezi pe ale altora(intr-o scurta descriere este defapt raspunsul la intrebarea: De ce ne indragostim?). Spiritualitetea NU SE REFERA DOAR LA RITUALURI. Ce este spiritul de echipa? Ce este spiritul Craciunului trait sub brad la varsta de 5 ani? Ce este spiritul Craciunului cand afli ca Mos Craciun nu exista? Ba chiar ca inainte era verde, dar astia de la Cola l-au redesenat in rosu ca e mai apetisant si mai atragator? Ce este spiritul primei zile de scoala? Ce este spiritul duh? Pai e simplu…toate nu’s altceva decat generare de emotii.
Deci omul este definit ca si actiune de RATIONAMENTE si EMOTII, percepute prin intermediul liberului arbitru. Imagineaza-ti 2 echipe de fotbal care disputa un meci, este si arbitrul pe teren. Echipele sunt FC Emotii si FC Rationamente, iar arbitrul nu este controlat de nicio lege, are toata puterea de decizie in fluier. Ei bine comportamentul tau se schimba la fiecare fault, corner, gol, out, offside.
Este interesant articolul. DA. Pentru ca obsesia asta cu sfarsitul lumii nu este decat un cadru de referinta subtil atins, dar pe care il vede doar un anumit public si isi contureaza viata in jurul acestuia. DA, ideea de sfarsitul lumii genereaza in psihicul colectiv si emotii si rationamente. Gen: nu mai muncesc ca vine sfarsitul lumii si n-are rost, mai bine profit de timp si ma distrez sau cazul copiilor de 12 ani care trebuie sa faca sex ca sa nu ii prinda sfarsitul lumii virgini pentru ca dupa o sa rada EVA de ei.
Nu exista oameni spalati pe creier. Fiecare om gandeste ce vrea el. Te-ai intrebat vreodata ca poate gandirea ta este defapt aia gresita? Sigur ca nu, pentru ca in fiecare din noi zace multa ipocrizie, poate mai multa decat in Steve. Daca defapt exista Alah si nu Dumnezeu, daca indienii au dreptate si nu chinezii, daca chiar exista extraterestrii?
Cred ca am scris cam mult, deci am sa ma opresc aici 🙂
Sunt de acord cu afirmatia conform careia ai scris prea mult. Nu cred ca ai trecut multe dintre afirmatii prin filtrul ratiunii si acest lucru se vede aproape peste tot in ultimul tau post.
Oamenii pe parcursul existentei lor au fost obsedati de sfaristul lumii si in ciuda asteptarilor pe care le aveau lumea a continuat sa prospere iar grijile lor s-au dovedit a fi niste simple fantezii spulberate de trecerea timpului.
Ma gandeam ca poate acest articol avea legatura cu teoria conform careia maiasii (sau orice alt popor iubitor de calendare) au creat un calendar care se termina in 2012. Sunt destul de sigur ca deja cunoasteti povestea asa ca nu cred ca e nevoie sa o expun in acest post.
Mi se pare extraordinar cum poate lumea sa arunce cu afirmatii unele dintre ele fiind cumplit de aberante (“Cica, Spi-RITUAL-itate insemna , lipsa de Ego , sau controlarea lui .” – Link , “Te-ai intrebat vreodata ca poate gandirea ta este defapt aia gresita? Sigur ca nu, pentru ca in fiecare din noi zace multa ipocrizie.” ). Cu toate ca nu sunt de acord cu Nita din anumite puncte de vedere imi place ca in spatele cuvintelor sale iti permite sa vezi rationamentul in urma caruia au ajuns la forma actuala afirmatiile sale.
Mi-ar fi placut ca articolul de mai sus sa fi fost mai concret in cele afirmate. Am citit ambele parti si nu pot sa spun ca am fost impresionat de cele vazut tocmai datorita caracterului confuz pe care il confera frazele scrise. Incearca sa abordeze mult prea multe teme si astfel se lasa distrus de complexitatea subiectului.
Te rog sa imi dai un exemplu cu citat, comentariu si argument din afirmatiile mele care sa denote ca nu am trecut informatia prin filtrul ratiunii. Multumesc anticipat!