„Le fabuleux destin d’Amélie Poulain”, o peliculă franceză regizată de Jean-Pierre Jeunet în 2001, este o comedie interesantă, savuroasă și inedită față de stilul clasic de film comic, accentul fiind pus pe detalii, precum reiese și din prezentarea în parte a fiecărui personaj.
Acțiunea o are în centru pe Amélie Poulain (personaj interpretat de actrița Audrey Tautou), o fire specială încă de la naștere. A avut o copilarie izolată de compania celorlalți copii și a fost privată de o educație într-un colectiv școlar, datorită faptului că tatăl ei, medic fiind, îi descoperă o presupusă anomalie patologică a inimii. Bătăile neregulate ale inimii fetei se datorau, în realitate, faptului că, petrecând puțin timp alături de tatăl ei, Amélie era foarte emoționată în preajma lui.
Și-a petrecut zilele în casă, primind lecții de la mama ei, care era educatoare, fiind privată de multe lucruri din viața normală a unui copil: jocuri, călătorii, etc. Într-o zi, mama sa a murit, iar tatăl ei s-a închis și mai mult în sine, Amelie devenind din ce în ce mai singură și căpătând o personalitate inhibată și totodată o atenție sporită pentru cei din jurul său.
Într-un context banal, într-o seară când se parfuma în fața oglinzii iar la știri era difuzată vestea morții Prințesei Diana a Angliei, Amélie scapă capacul sticlei de parfum care ricoșează într-una din bucățile de plintă ale faianței și relevă o ascunzătoare veche de zeci de ani. Ea găsește acolo o mică comoară, fapt care o impresionează atât de tare (pentru că așa cum spuneam, era o fire specială – sensibilă într-un fel aparte) încât se hotărăște nu numai să găsească deținătorul acelei cutii cu jucărioare, ci să se amestece în destinul fiecărui om care avea nevoie de ajutor (fie și să treacă strada, așa cum se întâmplă cu acel domn orb, căruia îi descrie în maxim 3 minute întreaga atmosferă a drumului pe care-l parcurgeau în acea dimineață). Atunci se decide să iasă în evidență, să însemne ceva pentru fiecare om pe care-l cunoaște – pe 31 august la 4 dimineața.
Destinul fabulos al lui Amélie Poulain pornește de la un concept de traumă psihologică din copilărie și dă naștere unei comedii franceze care aduce în prim plan o caracteristică umană, rar întâlnităîn zilele noastre: altruismul.
Să-i ajute pe ceilalți, necondiționat, e felul în care mica franțuzoaică se recompensează pentru lipsa de atenție și afecțiune de care a suferit în copilărie; nu că părinții ei ar fi neglijat-o dar nu i-au oferit lucrurile esențiale de care are nevoie un copil, în special un copil ca Amélie Poulain.
Filmul are acel efect asupra spectatorilor de a-i face să-și pună întrebări (fie și pasagere, nu neapărat menite să provoace meditație) privitoare la propriul destin, la propria persoană, sau măcar de a-i face să spună pe moment „aveam nevoie să văd/revăd filmul acesta !”
Sursa foto: wikimedia.org
