„World Wide Web…”. Într-adevăr, internetul este ca o pânză în care sunt prinşi toţi oamenii conectaţi.
Trăim în deceniile vitezei, putem comunica cu oameni aflaţi la celălalt capăt al lumii, ne informăm în legătură cu ce se întâmplă pe toată planeta, putem achiziţiona un produs dintr-o ţară străină apăsând un singur click. Munca noastră e înregistrată în toate e-mailurile de la şefi şi colegi, telefonul sună întruna, trebuie să fim rapizi ca să ţinem pasul.
Lumea e acolo, aşteptând să fie descoperită, iar internetul facilitează asta, internetul e despre lumea întreagă, iar noi, consumatorii, alegem ce informaţii vrem să aflăm despre ce domenii ne interesează.
Internetul are avantajele lui, evidente, dar Internetul este doar despre lumea din afara noastră. Despre noi înşine, despre ceea ce suntem cu adevărat, ceea ce ne dorim, despre sinele nostru, nu va fi niciodată. Uneori, ne simţim pierduţi în acest conflict.
Uneori, ne întrebăm cum e să comunici cu adevărat, deschis, sincer, nu cu ochii în monitor. Cum poate orice site de călătorie să exprime senzaţiile pe care le-ai experimentat tu într-o vacanţă. Cum se simt paginile unei cărţi vechi.
Cum e lumea, ruptă de această „pânză”. Ne luăm vacanţe, concedii, ne rupem câteva zile de agitaţie, pentru ca apoi să ne întoarcem în mijlocul ei.
Iar în viteza cu care trebuie să alergăm prin viaţă, ne dăm seama că internetul nu poate niciodată să fie despre viaţa noastră, reală, despre noi, cu adevărat, e doar un loc uriaş, virtual, în care uneori te poţi pierde de tine însuţi; dar întotdeauna viaţa reală e acolo, te aşteaptă, te cheamă să o trăieşti, cu soarele mângâindu-ţi pielea, îţi strigă să fii acolo, fără să te gândeşti la ce e-mailuri ai mai primit. Te provoacă să mai închizi puţin aparatul de fotografiat şi să te bucuri cu adevărat de privelişte.
Violeta Dobre
Sursa foto: wikimedia.org
Un articol scris intr-o nota boema si nostalgica in ceea ce priveste “viata adevarata” dar care se resimte putin si in descrierea “lumii virtuale”. Interesant. Foarte interesant. Iata cum un subiect aparent banal poate fi transformat cu intuitia fina a celui care il abordeaza intr-un articol al naibii de frumos si placut de citit-dimineata la cafea, seara la un ceai sau oricand ai nevoie de ceva nou si dragut.