Întotdeauna am crezut că statuile sunt reci şi că nu au multe lucruri de povestit, dar mi-am dat seama cât de mult m-am înşelat în timp ce mă plimbam pe aleile parcurilor din Iaşi.
Nu ştiam foarte multe despre Iaşi, în afară de faptul că găzduieşte edificii culturale de seamă, astfel că am descoperit un loc aparte, un loc ca o poveste închinată oamenilor de seamă ai României, care te aşteaptă să îţi arate că această ţară a noastră nu are numai peisaje minunate, ci şi o cultură bogată.
Am avut doar o zi la dispoziţie pentru a vizita Iaşul, însă am reuşit să îmi organizez timpul pentru a vedea tot ce îmi propusesem.
De la gara centrală, am mers pe bulevardul Carol I. Statuia lui Mihai Eminescu străjuia mândră intrarea pe acest bulevard. Aici, poţi vizita Muzeul Literaturii Române, casa Pogor, unde s-au ţinut şedinţele societăţii Junimea. De la masa unde se adunau membrii Junimii, la o scrisoare scrisă de Mihai Eminescu destinată Veronicăi Micle, la documentul în care Mihail Kogălniceanu îşi îndemna semenii „să scrie, numai să scrie”, acest muzeu îţi dă impresia că este construit din – pe lângă cărămizi – cuvintele alese ale scriitorilor noştri importanţi, cuvinte pentru care trebuie să fim mândri. Mergând pe străduţe, ghidat de o hartă a Iaşului, ajungi în cinci minute la bojdeuca lui Creangă, o casă ţărănească, mică, umilă, în care povestitorul nostru a fost inspirat să scrie „Amintirile din Copilărie”.
Pe acelaşi bulevard, tot mergând înainte, se află Universitatea Alexandru Ioan Cuza, parcul Copou unde se află teiul lui Eminescu şi obeliscul cu Lei, monumentul Regulamentului Organic. Mai departe, Grădina Botanică este un loc unde te poţi recrea şi admira flora diversificată.
Întorcându-mă pe bulevard spre piaţa Mihai Eminescu, am mers prin pasajul pietonal Alexandru Lăpuşneanul pentru a ajunge la Piaţa Unirii. Porumbeii se bucurau de atenţia turiştilor, în timp ce statuia lui Alexandru Ioan Cuza veghea liniştită, înconjurată de hotelurile din Centru, cu privirea îndreptată spre Bulevardul Ştefan cel Mare.
Mergând pe Bulevardul Ştefan cel Mare, vezi în depărtare turnurile gri ale Palatului Culturii. Mitropolia îşi aşteaptă vizitatorii, primăria oraşului şi teatrul Vasile Alecsandri sunt alte edificii elegante, maiestuoase, iar Palatul Culturii, tăcut, te aşteaptă pentru a te impresiona cu frumuseţea lui.
Aflat în renovare până în 2013, acest lucru nu i-a ştirbit din frumuseţe. Iar în spatele lui se află Palas Mall, o clădire modernă. Acest amestec dintre cultură, vechi, oferit de faţada renovată aproape în întregime a Palatului Culturii, grădina lui cu fântâni, şi nou, modern, al mallului, nu este neplăcută, nu contrastează deranjant, ci într-un mod armonios.
Deşi vizita mea în Iaşi nu a durat mult, am fost profund impresionată de acest oraş. Tăcut, cuminte, îşi aşteaptă vizitatorii pentru a-i încânta cu povestea lui despre un trecut ce nu trebuie aruncat în uitare, cu clădirile lui frumoase şi cu toate statuile oamenilor de seamă, care nu sunt reci, ci parcă mulţumite că le vizitezi oraşul.
Violeta Dobre
Fotografii de Ungureanu Alexandru