Ești împotriva RMGC? Ești un „terorist eco”!

Distribuie!

de Mihai Niță

Urmărind îndeaproape protestele pentru Roșia Montană, sau mai bine spus, protestele contra lobby-ului RMGC, s-a întâmplat să observ câteva reacții absolut interesante din partea unor lideri de opinie și politicieni care invitau protestatarii, democratic, să facă liniște și să îi lase pe specialiști să se pronunțe în această chestiune sensibilă.

Fără nicio întârziere, au venit și reacțiile „specialiștilor”. Să-i ascultăm.

Prezentările, întâi: Ionel Blănculescu, economist și consultant financiar, este consilier onorific al premierului Victor Ponta. Pentru un raport „curat” asupra activității sale, e de ajuns să aruncăm o privire aici. Pentru cealaltă față a domnului Blănculescu și pentru raportarea lui la problema Roșia Montană nu trebuie decat să urmărim ieșirile sale în presă:

În ultimul articol, un interviu acordat celor de la DC News, Blănculescu începe printr-o etichetare dură a mișcării de stradă ca fiind „terorism eco” și a manifestanților, în consecință, ca „teroriști”: „Cedarea în fața terorismului eco a dat un semnal negativ pe toate piețele de capital și a scăzut credibilitatea țării”.

Punctual, terorismul eco este folosirea sau amenințarea cu folosirea violenței de natură criminală împotriva unor indivizi sau proprietăți private de către o grupare cu orientări ecologiste pentru atingerea unui scop politic legat de ecologism sau în vederea afirmării simbolice în fața publicului larg (sursa definiției; traducerea îmi aparține). Tot punctual, cei din piață nu au vătămat nicio persoană sau proprietate privată și nici nu au instigat la folosirea violenței pentru a-și atinge obiectivele. Sloganurile de tipul „Jos capitalismul!” și „Jos burghezia/clasa mijlocie” sunt teribilisme de ocazie și trebuie tratate ca atare.

Nesupunerea civilă și protestul pașnic sunt fundamental diferite de orice acte radicale cum ar fi terorismul sau revoluțiile, dar domnul Blănculescu omite, convenabil, să facă diferența. Mai mult, după ce portretizează mișcarea de protest ca fiind în esență violentă și ilegitimă, același domn Blănculescu presupune că cei ce manifestă nu au voință și gândire proprii, ci dimpotrivă, sunt victimele unei manipulări crase: „Nu cred că se gândesc, iar cei care îi manipulează, exact asta vor.”

Cei din Piață se fac vinovați, în opinia specialistului nostru, de tot dezastrul economic care pândește România: „De acum, vor lua la rând toate marile proiecte: au început să se mobilizeze împotriva Cernavodă, reactoarele trei și patru, vor pune în discuție barajul Tarnița, proiectul Chervron, exploatările Exxon-OMV, din Marea Neagră. De ieri, nu mai avem pe ce ne baza dezvoltarea. Uitați de locuri de muncă în orice domeniu, uitați de creșterea PIB, de protecție socială! La momentul actual, România este lovită mai rău decât dacă ar fi pierdut un război.”

Explicația fiind că investitorii străini se tem de țările instabile, care nu își onorează angajamentele. „Țările instabile” însemnând, desigur, țări în care societatea civilă are un cuvânt de spus vizavi de politicile publice. „Angajamentele” însemnând, desigur, contracte dezavantajoase țărilor în cauză și cum nu se poate de avantajoase corporațiilor solicitante.

Revenind, protestatarii sunt văzuți nu ca indivizi activi civic și conștienți de injustețea unui proiect de lege redactat sub presiune corporatistă, ci dimpotrivă, ca iresponsabili cu economia țării. Valorile și modul de viața ecologist sunt aruncate în derizoriu: „Nimeni din Piață nu s-a gândit la consecințe: ce vom face mâine, cum asigurăm dezvoltarea țării, unde vom lucra, de unde creștere economică? Din mușețel și plimbat cu bicicleta, nu prea cred că vor trăi 20 de milioane de oameni.”

Tactica folosită de domnul Blănculescu este una consacrată: demonizarea și marginalizarea „Celuilalt”.

Tot „Celălalt” este plasat într-un context contrafactual din punct de vedere istoric, pentru a justifica înfierarea sa: „Europa se dezindustrializează, la presiunea ecologiștilor, care preferă să moară oameni de foame, ca să salveze mediul. Este un curent care vine din comunism, când URSS bloca dezvoltarea Europei agitând tematica ecologistă.”

Astfel, grija pentru mediu nu mai este înțeleasă ca o datorie morală a fiecăruia, articulată în curent politic pentru prima dată în țările occidentale unde efectele industrializării puternice deveneau din ce în ce mai vizibile. Privind lucrurile prin ochii specialistului, ecologismul se transformă într-o armă ideologica a Uniunii Sovietice. Ecologistii în niște idioți utili. Stoparea degradării mediului în tehnică de luptă anticapitalistă.

Rămânând în aceeași logică, ecologiștii radicali se fac unicii vinovați de dezindustrializarea Europei de Vest și nu costurile de producție mai scăzute pe care le aduce cu sine externalizarea industriei în țările mai slab dezvoltate, cu legislații maleabile și politicieni deschiși către trocuri – o rațiune cât se poate de capitalistă, de altfel.

Problema, în opinia lui Blănculescu, nu e nocivitatea proiectului de exploatare a zăcămintelor de la Roșia Montană, ci faptul că cineva (zeci de mii) s-a gândit sa o denunțe.

Recomandarea specialistului? Fermitate din partea guvernului în fața presiunii protestelor. Urmată, ne imaginăm, de o colaborare docilă cu reprezentanții RMGC.

Nota redactorului: Articolul prezintă opinia autorului, nu a revistei. GEN90 încurajează exprimarea liberă; oricine este invitat să publice dacă are o opinie argumentată. 

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva