Emoţiile – un tabu social, o lecţie necesară

Text & Foto de Alexandra Bogza

Emoțiile simple și curate – un tabu social, o lecţie necesară

Alături de Prof. Univ. Dr. Ion Duvac, Prof. Univ. Dr. Horea Murgu și Hipnoterapeut Eugen Popa am petrecut joia aceasta o seară un pic mai… personală. Pe 16 mai am fost la prima conferinţă din seria TABU unde am discutat despre emoţii, de la general la particular, de la – după cum spune şi titlul conferinţei – agonie, la extaz. Proiectul TABU face parte dintr-o inițiativă mult mai mare, pregătită de cei de la Minţi Deschise – un program ambiţios care vrea să aibă un impact constructiv asupra oricărui stil de viaţă prin ideile pe care le generează. Echipa Minţi Deschise îşi propune să readucă în atenţia publicului interiorul şi nevoia de a trata această „filială” personală cu mai multă responsabilitate şi conştientizare – lucruri pe omul modern pare să le fi uitat undeva printre momentele haosului zilnic.

Dar să revenim la subiect – emoţiile.

Conferinţa a început cu un joc experimental în care am văzut împreună un colaj de sunete şi imagini, pentru ca, mai apoi, să-l dezbatem în funcţie de sentimentele trezite pe parcurs. Pe parcursul filmului, m-am uitat aletoriu prin sală la câteva reacţii şi, mai apoi, la toţi ca un grup. A fost extrem de interesant că, poate conştient sau nu, avea loc o schimbare aproape în unison la acea alternanţă violentă a stărilor pozitive cu negative şi viceversa. La sfârşit, mai toţi au rămas marcaţi de o stare preponderant negativă. „Când te identifici cu emoţia, te influenţează. De cele mai multe ori, ne este foarte uşor să ne focalizăm pe emoţiile negative, deşi avem o disponibilitate foarte mare de a căuta partea pozitivă”, ne explica Eugen.

Şi aşa am intrat în pâine. A început o discuţie interesantă despre ce sunt emoţiile, cum apar, cum le putem controla şi folosi. Cei trei invitaţi ne-au propus să ne schimbăm un pic perspectiva, să nu mai tratăm emoţiile ca o forţă ce pune stăpânire pe noi, ci ca o energie ce vine şi trece. Prin urmare, important este să nu uităm care este primul pas – să ne ascultăm.

În cele din urmă, totul începe de la tine şi de la ceea ce îşi doreşti tu. Reacţia imediată, pe care şi cineva din sală a avut-o, este: Ce faci atunci când nu ştii ce vrei? Prof. Duvac ne-a mărturisit sincer că nu există o soluţie universal, deoarece fiecare om are un sistem propriu. Prof. Murgu ne-a recomandat să nu ne rezumăm niciodată la ce spune un altul sau ce spun cărţile; trebuie să cercetăm, să experimentăm şi să rămânem cu propria teorie personalizată despre lucruri. În funcţie de lucrurile acestea, emoţiile devin nişte simple convenţii pe care le accepţi şi le trăieşti cu tine.

Un alt truc pentru a jongla mai uşor cu emoţiile este de a face distincţia între decizie şi alegere. În fiecare moment există alegeri, de noi depinde doar modul în care le facem. Când suntem puşi să alegem, accesăm material informaţional din trecut, iar pe acestea le transformăm în motivele necesare procesului. Sfatul lui Horia a fost că dacă nu te simţi hotărât, mediteză şi aşteaptă. „Nu vă puteți imagina câte lucruri se așează în timpul a 20-30 de minute de meditație”. Eugen ne-a spus că pentru a ieşi dintr-un cerc al alegerii care pare complet închis, uneori te ajută să o iei şi invers, să spui ce nu îţi doreşti. Totul stă în cum te foloseşti de emoţii. Modul în care te raportezi zilnic la o emoţie este, de fapt, modul în care îţi poţi atinge scopurile prin aceasta.

Un alt subiect interesant a fost dependenţa emoţiilor. „Da, emoţiile ne creează dependenţă”, ne-a răspuns instant Prof. Duvac. El ne-a mai explicat că nu toate emoţiile pozitive au semnificaţii pozitive şi invers; mai mult depinde de noi dacă ne lăsăm acaparaţi de blocajele mentale pe care le considerăm necesare inconştient.

Pe tot parcursul conferinţei am primit sfaturi, sugestii de exerciţii personale şi modalităţi prin care ne putem modela emoţiile astfel încât să ne focalizăm pe cele pozitive. Ce mi-a plăcut enorm a fost atmosfera – intimă, personală şi deschisă. Încă de la început puteai să simţi entuziasmul şi deschiderea speakerilor, iar acest lucru a prins publicul imediat.

Pe scurt, conferinţa a fost un crash-course personalizat şi interactiv în care, mai mult sau mai puţin, ne-am jucat cu „emoţiile”. Întreaga experienţă m-a făcut curioasă despre cultura psihologiei care, în prezent, nu este încă privită cu destulă deschidere din partea publicului român. După cum spuneam şi la început, aceasta a fost doar primul eveniment dintr-o serie. Următoarea conferință va avea ca subiect fobiile şi va alea loc pe data de 23 mai. Mai multe detalii veţi găsi pe pagina de Facebook a celor de la Minţi Deschise.

Aştept cu nerăbdare următoarea conferinţă care se va axa pe fobii şi va alea loc joi, 23 mai.

Related posts:

Înțelepciunea din social media Chiar e necesară demitizarea? Mai e necesară predarea religiei în şcoli? Dublajul desenelor animate: adaptare necesară sau sabie cu două tăişuri?