Mi-a fost dat să întâlnesc, în ultima vreme, tot mai multe persoane de sex masculin care se plâng de faptul că din ce în ce mai multe femei sunt materialiste; că vor bărbați cu bani și, în ziua de azi, alte criterii devin din ce în ce mai puțin importante în alegerea partenerului.
Ce mă miră, în situația expusă, nu este faptul că unele femei ar prefera bărbații cu bani, ci felul în care exponenții sexului masculin văd asta. Din punctul meu de vedere, explicația este una logică și simplă: unele femei preferă bărbații potenți financiar așa cum bărbații preferă femeile cu sâni mari și funduri bombate.
Cum vine asta? Se știe că două principii guvernează existența noastră ca ființe materiale: conservarea și perpetuarea speciei. Cu mult timp în urmă, când peștera reprezenta forma cea mai întâlnită de adăpost, iar omul primitiv era pândit de pericole la tot pasul, conservarea și perpetuarea speciei însemnau două lucruri: hrană și sex. Întâmplător sau nu, femeile și bărbații și-au dat seama că împreună pot întruni cele două condiții necesare ale existenței, astfel încât bărbatul vedea în femeia cu șolduri largi și sâni mari o ființă aptă să poarte o sarcină până la sfârșit pentru ca apoi să nască și să hrănească ființa nou creată, iar femeia vedea în bărbat paznicul peșterii, al familiei și cel care punea hrana pe masă.
Astăzi, deși anumite aspecte ale vieții au evoluat, principiile de bază sunt aceleași și, instinctiv, deși coborârea strămoșului nostru din copac s-a petrecut cu mult timp în urmă, le respectăm în aceeași măsură. Un bărbat, în apropierea unei femei dezbrăcate, neavând suficient sânge pentru a-și iriga în aceeași măsură și creierul și aparatul reproductiv, ajunge în cele din urmă și de cele mai multe ori să dea curs instinctului. La fel de bine se știe că femeia, în alegerea unui partener, ține cont de măsura în care acesta îi poate satisface nevoia de securitate și cadrul potrivit creșterii unui copil.
Lucrurile s-au schimbat și nu prea. Majoritatea bărbaților sunt în continuare atrași de formele voluptoase și liniile curbate, în timp ce femeile sunt atrase de cei mai buni vânători. Iar cum existența umană s-a mutat fizic din mediul sălbatic și și-a creat propria junglă, modalitatea de apreciere a vânătorului modern s-a schimbat și ea. Lupta pentru hrană nu se mai duce în mod necesar în plan fizic, printre capcane și animale sălbatice, iar formele sale sunt din ce în ce mai specializate, toate raportându-se la un singur etalon: aspectul financiar.
Așadar, unele femei preferă bărbații cu bani nu pentru banii în sine, ci pentru ceea ce spun ei despre posesor și posibilitățile pe care finanțele le oferă, pentru semnificația pe care ele o atribuie banilor. Deși potența financiară nu este un etalon și pentru alte calități ale unui bărbat, ea nefiind o condiție a inteligenței sau altor trăsături și aptitudini, statutul financiar se atașează în mintea unei femei receptorilor pentru securitate și consevare, la fel de bine cum sânii mari și posteriorul bombat se atașează receptorilor similari din mintea masculină.
Paradoxul face ca această combinație să aibă caracterul unui schimb, echitabil în sine prin rezultatul său: specia este protejată și perpetuată și, în ciuda faptului că adeseori nu înțelegem cum funcționează, selecția naturală îmbracă forme diverse și se orientează după criterii adeseori numai de ea știute.
Acum, dacă preferința femeilor pentru bărbații cu bani o pot înțelege, cum se explică preferința bărbaților pentru femeile cu bani? Deși situațiile sunt mai puține la număr, prezența lor nu poate fi contestată. Referitor la acest subiect, îmi vine în minte o singură explicație: posibilitatea ca preferința unor bărbați pentru femeile cu bani să fie o reminiscență a matriarhatului, perioadă în care femeia reprezenta stâlpul casei și deținea principalele responsabilități familiale și sociale.
Iar cum studiile sociologice arată că ne îndreaptăm din nou spre forma de organizare matriarhală, bărbaților nemulțumiți de materialismul feminin nu le pot spune decât: stați liniștiți, e doar o fază. O etapă în decursul existenței, în care actorii rămân aceeași dar rolurile diferă. Și nu uitați că la un moment dat va veni, din nou, și rândul vostru!
Sursa foto: Wikimedia.org
Va multumesc pentru feed-back, domnule Nuta! Sunt deschisa si altor pareri si sugestii, si imi doresc sa invat de la cei care stiu mai multe. In ideea in care pareti doritor sa dati o replica autoarei, astept cu interes un model de eseu bine argumentat si structurat semnat de dumneavoastra. O seara frumoasa!
Thanks Maria, se pare ca s-a strecurat un “act ratat” din partea mea, si nu cred sa fie unul intamplator, ci mai degraba descrie mai bine sentimentul din spatele comentariului. 😉
Cheers Catalina! Ma bcur sa te vad “pe hartie”! 🙂