După ce am publicat a doua parte a articolului de față, am avut ocazia să primesc un comentariu curios. Mi s-a zis că are o orientare feministă. Am încercat pe cât posibil să păstrez datele cât mai obiectiv astfel încât toți cititorii să se regăsească în articol. Deși la prima vedere pare că tind să iau partea femeilor, de fapt am ales să expun câteva dintre convingerile nefondate care provin cel mai mult din partea populației masculine. Nu iau partea nimănui ci doar vreau să pun lucrurile la locul lor. Sunt sigur că, până bărbații și femeile nu vor fi interesați să învețe despre celălalt sex, nu voi schimba ceva cu articolul acesta.
În această ultimă parte voi vorbi despre ce fel de probleme întâmpină femeile și bărbații în viața personală și cea profesională, iar la final voi face aceiași pledoarie pentru înțelegere reciprocă, oricât de utopic ar părea.
Este interesant de aflat momentul în care femeia și-a pierdut statutul. Dacă inițial, strămoșii noștri știau clar ce are de făcut fiecare sex și că supraviețuirea lor depinde de gradul în care fiecare se poate baza pe celălalt, treptat societatea a pierdut acel echilibru. Desmond Morris pare să fie de acord că odată cu apariția religiilor monoteiste, rolul femeii s-a diminuat. De ce s-a întâmplat acest lucru? La început femeia se bucura de un oarecare cult deoarece ea este cea care aduce pe lume copii. Încă se mai pot găsi statui care datează din perioade străvechi și care întruchipeză figuri feminine sau zeități-mame.
Atunci când a apărut cultul unei singure zeități, un tată ceresc, prototip al tatălui ideal, bărbații au început să modeleze lumea. Femeia nu a rămas impasibilă într-o lumea patriarhală. Se pot găsi exemple destule de femei care au influențat timpul lor. În societatea modernă, mai întâi femeia a încercat să își câștige locul alături de bărbați luptând cu armele lor – costumul și cravata. Între anii ‛80 – ‛90 a existat moda ca femeile din afaceri să se îmbrace în costume cu umerii mari, copiate după sacourile bărbătești. Același Desmond Morris le numește pseudo-bărbați pentru că pe lângă costume a venit și comportamentul împrumutat de la bărbați (mers caracteristic, păr tăiat scurt băiețesc), iar lucrurile nu merg ideal atunci când nu sunt naturale. Ideea e că după o perioadă, femeia a renunțat să mai facă astfel de modificări pentru a beneficia de aceleași drepturi, revenind la părul lung, lăsat liber și încercând să fie feminine și fără constrângeri sociale.
Deși au trecut peste perioada pseudo-masculină, multe femei se plâng că încă nu sunt pe deplin acceptate în lumea afacerilor. Se pare că în acest caz chiar abilitatea cea mai bună a femeilor pare să fie o piedică în fața realizării profesionale. Este vorba de comunicare. Cum am mai spus, femeile excelează la capitolul comunicare, multe studii arătând că la aceiași vârstă o fetiță știe mult mai multe cuvinte decât un băiat și e capabilă că creeze propoziții mai complexe. Sau că mare parte din persoanele din Marea Britanie cu afecțiuni ale mandibulei sunt femei.
Unele femei din afaceri care încă nu au înțeles, folosesc aceiași metodă de comunicare pe care o folosesc pentru a lega relații pentru a rezolva probleme, punând mare accent pe vorbirea indirectă. Bărbații au mare greutate în a înțelege vorbirea indirectă sau chiar n-o înțeleg deloc.
De ce? Pentru că bărbații iau sensul literar al cuvintelor și le interpreteză conform sensului lor logic, ei nu reușesc să descopere cuvintele din spatele cuvintelor. Alte femei încearcă să adopte o voce mai gravă considerând că devine mai autoritară și deci mai capabilă. De fapt va fi percepută ca fiind mai agresivă. Femeile trebuie să înțeleagă modul de comunicare al bărbaților, iar în afaceri, unde aceștia domină, trebuie să se adapteze, dar să nu își piardă din feminitate.
În legătură cu viața personală, cele mai multe probleme par să apară din cauza neînțelegerii absolute a felului de a fi al celuilat. Pentru că spațiul nu permite, am să exemplific doar un caz. El și ea discută în timp ce se pregătesc pentru a merge la un eveniment. La un moment-dat ea îl întreabă despre care dintre două articole se potrivesc pentru acea ocazie. Neștiutor, el alege una poate la întâmplare ceea ce degenerează într-o ceartă pentru că ea va considera că acestuia nu îi place cealălalt articol, deși ea îl adoră. Cum poate fi rezolvat conflictul? Simplu: el trebuie să o întrebe daca s-a hotărât deja ce să poarte și să îi spună că are încredere în ea că a luat decizia și că îi stă splendid cum a decis se îmbrace.
De unde provine problema? Bărbații prin natura lor, în fiecare zi trebuie să rezolve probleme. Creierul lor e setat pentru căutarea soluțiilor. Femeile adesea, de dragul conversației, le pun la dispoziție probleme, iar bărbații în mod firesc, tind să ofere soluția. Pun pariu că orice femeie s-a simțit frustrată atunci când a început să-i vorbească unui bărbat despre frustrările ei, iar acesta i-a oferit pe loc soluții clare la orice situație. Frustrant nu? E bine, pentru femei se pare ca așa e. Femeile discută între ele pentru a se descărca de probleme nu pentru a găsi o soluție (valabil în cele mai multe cazuri). Pentru a evita aceste situații, recomand ca femeile să le spună bărbaților atunci când vor să fie doar ascultate și cănd vor să primească soluții. Creierul bărbaților nu poate urmări prea multe lucruri în același timp (atunci când un bărbat vorbește la telefon cere să fie oprit televizorul și toată lumea din încăpere să tacă). Aceste diferențe rezindă în faptul că femeile și bărbații au creire care stochează și procesează informația în mod diferit. Dacă pentru bărbați comunicarea nu este o abilitate critică (nu există un puternic centru al vorbirii în creier la aceștia) în cazul femeilor nu numai că este o abilitate esențială, dar și excelează la aceasta. Doar uitați-vă la numărul profesorilor de limbi străine. Mai mult, creierul bărbaților are capacitatea de a stoca informația în compartimente și să o proceseze până când ajunge la o soluție sau până când îi este utilă. Creierul femeilor nu beneficiază de această capacitate, de aceea trebuie să se descurce cu probleme prin singura motalitate eficientă, comunicarea.
În încheiere voi spune că există domenii în care femeile sunt o minoritate pentru că acelea sunt domenii în care un creier de bărbat este mai bine construit. Asta nu înseamnă că nu pot fi cazuri de femei care să exceleze prin antrenament în acele domenii. Totuși femeile nu ar trebui să se simtă inferioare pentru că nu au reușit să cucerească domenii bărbătești prin definiție. Deși nu au fost echipate pentru aceste domenii, se pot găsi altele în care să ajungă la performanțe care cu greu pot fi atinse de bărbați.
Ceea ce încerc să spun este că fiecare (indiferent de sex) ar trebui să își caute locul în funcție de propriile abilități (date de evoluție, cizelate prin educație – în cazul ideal) și să țină cât mai puțin cont de prescripțiile sociale care seteză etichete care nu sunt tocmai corecte biologic. Femeile și bărbații sunt diferiți. Fiecare sex are abilitățile specifice care pot fi rafinate pentru a le oferi succes în viața personală și profesională. Diferențele dintre sexe are trebui studiate atent, înțelese pentru a nu oferi motive de valorificări aberante. Suntem diferiți, dar fără îndoială egali.
Așa cum consider că este normal, voi enumera autorii ale căror lucrări mi-au folosit ca surse la scrierea acestui articol: Desmond Morris, Richard Dawkins, Steven Pinker, Robert Cialdini, Alan și Barbara Pease. Recomand cu căldură toate lucrările care trebuie citite cu mintea deschisă.
Mădălin Ștefan
Ilustrații de Cristina Stan
bun articolul..in mare cred ca ai acoperit cam tot..
Din bibliografie,doar pe Allan Pease l-am citit (“Atitudinea este totul”).
Nu esti feminist,sunt feminista. Cred. Adica inainte toti scriitorii,psihologii,artistii erau femei.In manuale, abunda imagini ale unor ilustri cercetatori,intelectuali,revolutionari (genul masculin). Acum,la facultatea mea,este o concurenta de 10 fete/baiat. Brusc, s-au intelectualizat/si-au castigat dreptul la educatie si femeile.
Trebuie sa condensez,pentru ca trebuie sa predau modemul.
Intr-adevar,multe femei vorbesc mult,prost si fara rost. De fapt,tu nu zisesi nimic de calitatea conversatiilor. Asta o zic eu, de parca as fi anti-femei. De fapt,sustin emanciparea femeilor prin cultura…De fapt,sunt feminista. Nu stiu sa gatesc, dar am invatat cateva manuale in ultimul an si “aspir” la conversatii presarate cu termeni formali.
Esti flegmatic. Ai aptitudini intelectuale dezvoltate. Iti mai fac si profilul psihomoral si ceva chestii despre creativitate, intre 8-ochi(cum ziceau rautaciosii copii-…cu-patru-ochi).
Sper.
Dragute desenele. Si eu desenez,desi deocamdata copiez poze.
Sunt in stadiul imitatiei necritice, inca putin si voi manipula reprezentarile proprii.