De 1 iunie, sărbătorim copiii din întreaga lume. E o zi a lor. În celelalte zile din an, credem că îi putem învăţa totul: cum să mănânce corect, conjugarea verbelor în engleză, totul despre viaţă. Adevărul este că şi ei ne pot învăţa extrem de multe.
Copiii sunt creativi pentru că trăiesc în prezent, aici şi acum, şi mai ales pentru că încă nu sunt nevoiţi să se gândească dacă fiecare acţiune a lor aduce acceptarea societăţii. E nevoie, bineînţeles, să simtă că sunt acceptaţi de părinţi, dar restul lumii nu îi interesează. Nu stau pe gânduri – când vor să creeze ceva, o fac. Vorbesc de copiii preşcolari, deoarece, din păcate, şcoala are tendinţa de a reprima creativitatea, promovând conformismul, uniformizarea, când ar trebui să se întâmple exact invers.
Aceasta este o lecţie pe care o putem învăţa de la copii: cum să fim creativi. Creativitatea însăşi pare că este un veşnic copil, nu se poate naşte decât în clipele de bucurie, joc, nu pentru ceva anume, ci ca scop în sine.
Ludicul este un alt element al copilăriei care ne poate îmbunătăţi viaţa. Din când în când, să ne permitem să renunţăm la seriozitate şi să ne jucăm. Lumea nu se va cutremura pentru asta. Şeful nu ne va da afară, nu vom pica examenul.
În strânsă legătură cu jocul se află curiozitatea. De multe ori, credem că nu mai avem multe lucruri de învăţat, de descoperit, că am atins acel punct în care nimic nu ne mai uimeşte. Copiii pot fi cei mai buni învăţători în privinţa curiozităţii, a capacităţii de a ne uimi. Nu putem crea nimic dacă nu ne punem întrebări şi luăm totul de-a gata; creativitatea se naşte atunci când descoperim noutatea care ne uimeşte și ne inspiră.
Cu toţii am auzit de emisiunea „Copiii spun lucruri trăsnite”. Într-adevăr, au un talent pentru aceste cuvinte hazlii, dar copiii spun deopotrivă şi lucruri înţelepte. Acest fapt se datorează sincerităţii lor. Dacă am sta să îi ascultăm cu adevărat, în loc să ne considerăm prea maturi pentru asta, am fi miraţi de ce fel de răspunsuri ar avea la întrebări la care încă nu ştim să răspundem exact, datorită simplităţii şi onestităţii lor.
Suntem modele pentru ei, se uită la noi şi ştiu cum „vor să fie când se fac mari”, dar nu ar trebui să ne considerăm superiori, ci să luăm şi noi aminte de lecţiile pe care ni le oferă fără să ştie asta şi mai ales fără să vrea.
Sunt multe alte lucruri pe care le putem învăţa de la copii, aceşti mici artişti pe care îi forţăm să se maturizeze înainte de timp. Aceste rânduri nu sunt o critică adusă maturităţii, sau responsabilităţilor care vin odată cu maturitatea, ci o amintire că putem fi responsabili fără să ne pierdem de copilul din noi atât de mult încât să nu îi permitem să mai preia controlul, din când în când.
De 1 iunie, sărbătorim copiii din întreaga lume. Ce-ar fi să sărbătorim şi copilul din noi?
Sursa foto: Wikimedia.org
