de Maria Trifu
Trăim într-o societate în care beneficiem de libertatea de a alege. Acum, spre deosebire de generaţiile anterioare, nu mai suntem constânşi să selectăm o variantă nedorită. Mulţi dintre noi nici nu conştientizează câte privilegii avem. Putem alege să călătorim oriunde, în ţară sau în afara graniţelor sale, putem citi orice ne dorim sau viziona orice film fără ca opţiunile noastre să fie limitate de cenzură.
Am fost învăţată să respect opţiunile celorlalţi, dar nu pot să nu mă gândesc fără părere de rău că multe persoane preferă să stea ore în şir în faţa calculatorului pe reţele sociale în loc să facă ceva productiv cu timpul lor liber.
Parcă nici călătoriile nu mai sunt cum erau odată. Se presupune că într-o excursie ar trebui să ne relaxăm şi să petrecem timp în aer liber. Trebuie să vă mărturisesc că niciodată nu am înţeles de ce m-aş duce în cluburi sau în mall atunci când merg la munte, spre exemplu. Din câte ştiu eu, cafenele, magazine şi restaurante găseşti în orice oraş, inclusiv în cel din care provii. Din punctul meu de vedere, o excursie adevărată este aceea în care faci drumeţii, în care te rupi de agitaţia şi de stresul cotidian. Dacă aş vrea să ies într-un club şi să îmi tocesc nervii, aş putea face acest lucru şi fără să ies din Bucureşti. Dar asta-i doar părerea mea!
Nu înţeleg mediocritatea şi când spun acest lucru nu mă refer la persoanele cu o capacitate intelectuală scăzută, ci la oamenii care sunt conştienţi că pot fi mai buni şi, totuşi, nu fac nimic pentru a-şi dezvolta abilităţile, iar în cele din urmă se plafonează. Ce-i drept, cu cât citim mai mult, cu atât ni se pare că ştim mai puţin. Totuşi, de ce să alegem să ne limităm la un nivel inferior, când putem tinde spre unul superior, ca să nu zic spre excelenţă? Întotdeauna e loc de mai bine!
Putem alege să ne transpunem în orice loc, putem călători în timp, rătăcind printre paginile cărţilor, dar cât de interesante mai par astăzi cărţile în comparaţie cu nişte tabloide în care „vedetele” îşi spală rufele în public? Dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că ar fi nevoie de o campanie de relaţii publice pentru a trezi interesul tinerilor pentru citit pentru că, deşi pare incredibil, bibliotecile încă mai există. Incredibil mi se pare şi că mai sunt încă persoane care nu au citit decât o carte în viaţa lor sau niciuna. Pe mine cărţile m-au purtat pe tărâmuri inimaginabile, poate m-au transformat într-o visătoare, dar avem nevoie de vise, avem nevoie de un ideal care să ne determine să devenim tot mai buni pentru a ne transforma dorinţele în realitate.
În ceea ce priveşte filmele, vă recomand să citiţi întâi cartea. Mi se pare foarte amuzant că mulţi oameni au senzaţia că dacă au văzut filmul, au înţeles ce a vrut autorul să transmită. Este imposibil ca în aproximativ două ore, mai mult sau mai puţin, filmul să redea desfăşurarea fidelă a întâmplărilor ce se petrec în carte. Să nu mai vorbim de acele simboluri descrise în mod detaliat între pagini, dar care, din păcate, în film nu pot fi sesizate decât de o persoană avizată.
Poate o parte dintre voi nu este de acord cu mine şi este posibil să nu mă mai urmăriţi deja, dar trăim într-o ţară democratică şi liberă, am dreptul de a-mi împărtăşi opiniile.
Câţi dintre noi apreciază lupta pe care au purtat-o cei dinainte noastră pentru ca noi să fim liberi să ne exprimăm concepţiile? Altădată nu se îndrăznea decât să se viseze că interesele personale pot însemna ceva. Noi, care putem schimba mentalităţi prin cuvinte şi fapte, am ales să rămânem în umbră, gândindu-ne că părerea noastră nu contează. Eu cred că este timpul ca fiecare să spună ceea ce crede. Deşi este posibil ca mulţi să nu mă înţeleagă, cel puţin o persoană se va regăsi printre rândurile pe care le-am aşternut şi atunci înseamnă că mi-am atins obiectivul.
Foto: photopin.com
din pacate, chiar daca numarul cititorilor de carti e constant, chiar si a celor care aleg sa-si petreaca weekend-ul in mijlocul naturii, populatia planetei e in crestere… 🙂