Comercialul acaparează tot. Pentru înrăiţii de animaţie, probabil că aceasta pisicută în Paris nu reprezintă decât o alternativă a plictiselii, una pe care o alegi într-o după amiază în care plouă şi nu ai ce face; dar cum o găseşti? Unde a fost mediatizată această animaţie?
Haideţi să vedem întâi despre ce este vorba.
Eu una, nu mă uit la animaţii atât de des, foarte rar, doar dacă e vorba de ceva cu adevărat interesant, şi ca să fie vorba de ceva cu adevărat interesant trebuie să ajungă la urechile mele, ale celor din jur, să fie lăudată, să aibă recenzii, să ruleze la cinema etc. La cinema în schimb merg destul de des şi mă întreb când o să vad că rulează un film şi în alte limbi decât engleză? Când o să văd un film produs de altă casă de producţie decât Hollywood care eventual să nu centreze locul acţiunii în New York/Manhattan sau Los Angeles? Nu spun că nu există şi alte filme, dar ale americanilor primează; americanii fac filme şi despre alte ţări, ecranizează cărţi ale unor scriitori străini sau despre personalităţi celebre străine de ţara lor! Cu o asemenea putere cinematografică şi de marketing a americanilor nu ai cum să te lupţi, clar. Dar pe voi nu vă deranjează un mic amănunt la urechiuşe atunci când auziţi că Anna Karenina va fi jucată de Keira Knightely? Că după ce aţi citit cartea în română sau în rusă şi v-aţi creat o anumită impresie despre acel personaj într-un context inerent rusesc, Anna Karenina şi contele Vronsky vor vorbi în engleză?( asta fără să pun la îndoaiala calitatea producției sau jocul actorilor) Dar lucrurile stau în aşa manieră încât oamenii efectiv nu se uită la un film produs în altă limbă pentru că nu le place cum sună ! Majoritatea s-au obişnuit cu engleza şi numai asta este o limbă în care te poţi uita la un film. ( serios?!) Din punctul acesta de vedere țin foarte mult la valoarea artistică al limbajului autonom a unei opere, creații etc. Globalizarea lovește cam mult în cultura de tip erudită a individului.
Într-adevăr americanii au producţii foarte bune, dar… e loc destul sub soare şi fiecare cultură are câte ceva de oferit , ori am impresia că ei au cam uitat lucrul acesta şi au intrat cu bocancii în sufletul multor moşteniri culturale şi au… să spunem aşa dulce: „personalizat-o”.
Polemica poate continua şi degenera pe acest subiect, însă vreau să revin la „Une vie de chat” care după părerea mea este, poate nu cea mai bună animaţie văzută în ultimii ani, dar cu siguranţă o gură de aer. Această animaţie cu o grafică deosebită (faţă de celelalte animaţii, în special americane) care aduce cu desenele animate ruseşti vechi, are suspans mai mult decât orice urs panda şi păun degenerat pot crea; e umană, pune probleme interesante de viaţă, conflictele între personaje sunt foarte bine conturate, povestea deşi concentrată în 60 de minute, nu mai mult, este teribil de savuroasă; şi mai presus de orice este una deloc nocivă copiilor. E ca o poveste frumoasă spusă înainte de culcare, care te intrigă, te sperie atunci când „cel rău apare” dar la final îţi dă un sentiment de căldură.
Prin urmare, atunci când vrem şi ne permite imaginaţia să mai ieşim din tiparele deja stabilite de „vecinii” noştri de pe continentul din stânga, propun cu căldură un film bun realizat ori în Franţa, ori în Germania, Spania (chiar şi Romania!) ori în orice altă ţară europeană. Europa e mult mai bogată cultural( o dovedește istoria) decât America şi totuși mai tăcută şi mai puţin activă în domeniul cinematografic în prezent.
Pentru cei care nu au văzut încă „Une vie de chat” şi v-am făcut curioşi, ataşez aici trailer-ul:
http://www.youtube.com/watch?v=W7LK6oB5eYo
Diaconeasa Nicoleta
Sursa foto: wikimedia.org
