Despre artă şi ce a vrut sa sugereze poetul

Distribuie!

Cu siguranţă, majoritatea dintre noi s-au confruntat cu această dilemă: ce a vrut să sugereze poetul, ce semnificaţie are fiecare imagine artistică, simbol, temă şi motiv. Profesorul, de cele mai multe ori, aştepta de la tine ca elev un răspuns plin de substanţă şi care să surprindă cât mai multe aspecte şi sensuri. Iar eu din bancă mă întrebam dacă atunci când merg la chioşcul de ziare sau la supermarket îmi va folosi faptul că la simbolistul Bacovia imaginile obscure erau doar o joacă, la romanticul Eminescu iubita căpăta formele unei aşteptări continue, iar la modernul Nichita dintr-un bolovan coboară un pas de domnişoară. Sunt întrebări de care mă loveam, atât eu cât şi colegii mei, la fiecare oră de literatură, dar peste care trebuia să trecem tocmai pentru că presiunea unui examen naţional (de care aveam să aflu mai târziu că i se spune “examenul maturităţii”) era mare din partea cadrelor didactice.

Profesorul se aşteaptă să fii capabil la vârsta ta să poţi analiza lucid anumite aspecte de viaţă ce privesc opera, dar şcoala românească uită mereu să te înveţe cum să faci asta. Aşa apare criza de repere (în fond grecescul “crysis” înseamnă problematizare). Din fericire mă număr printre puţinele persoane care au avut ore de literatură în care discuţia divaga, dincolo de personajele de hârtie şi metehnele lor.  Şi aşa am început să văd dincolo de operă, că poezia nu e pe o insulă pierdută, ci chiar aproape de fiecare din noi. Tot astfel am văzut şi cum matematicianul vorbeşte despre cifre făcând trimitere la un teatru al măştilor, că vede orice teoremă ca fiind interogativă nu imperativă, deoarece ea cere a fi demonstrată (grecescul “teoros” înseamnă spectacol), iar fizicianul conştientizează că tehnologia nu a fost descoperită de Einstein sau Newton, ci ea a existat dintotdeauna, iar omul doar a cizelat-o după imaginaţia sa. Se pare că nu doar literatura se scrie apelând la imaginaţie.

Examenele maturităţii au trecut şi peste mine şi odată cu ele am lăsat în urmă toate acele întrebări stereotipe ce priveau analiza la o primă vedere a poeziei, dar care făceau parte din programa şcolară. Ajunsă la o facultate de profil tehnic, m-am confruntat cu o altă dilemă: necesitatea literaturii în această sferă şi limita dintre cele două. Cred că un avocat, un inginer, un economist, un tehnician sau un medic îşi practică meseria mult mai bine când au o cultură literară vastă. Literatura este un instrument de cunoaştere a lumii, ea problematizează şi sensibilizează în legătură cu diferenţele de identitate şi te ajută să poţi alege atunci când nu mai ai criterii.

Pe de altă parte, cărţile sunt modalitatea fiecărui om de a avea aripi. Nu doar pentru că eşti transpus în altă societate (poate la fel de vicioasă ca a ta) ci şi pentru că e un alt mod de a-ţi odihni şi limpezi mintea. E şi dovedit ştiinţific faptul că lectura reduce stresul cu 68%, spre deosebire de muzică, ceai sau o plimbare în parc (în jur de 40-50%). Din păcate astăzi nu mai e timp şi pentru asta, ci pentru fast-food-uri gen Reality Show, pentru că trăim într-o lume a nesaţului, în care lucrurile stau sub semnul prefixului „fără”. Avalanşa de informaţie ne face să credem asta! Dar să revenim la limita dintre dintre artă şi ştiinţă, dacă există aşa ceva.

Cuvintele omului de ştiinţă sunt: observaţia, experimentul şi raţionamentul, dar pentru a le putea descifra ai nevoie de inspiraţie, intuiţie şi viziune. Într-un cuvânt, artă! Astfel aş explica eu ce a vrut să spună autorul. Dar tu ce crezi?

Ana-Maria Mironică

Sursa imagine: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*