Suntem un popor însetat de sânge. Am realizat asta în cursul acestei săptămâni. De fapt, o știam de multă vreme, însă nu o conștientizasem în adevăratul sens al cuvântului. Acum am simțit-o ca pe o usturătură, undeva la granița dintre suflet și minte, ca pe un briceag ce redeschide o rană veche, care ar mai fi avut puțin și s-ar fi uscat.
Suntem un popor însetat de sânge pentru că, în istoria noastră de popor european, spre exemplu, ne-am ucis propriul șef de stat. Și asta la sfârșitul secolului XX. Și, ceea ce scoate cu adevărat instinctele rele din noi este faptul că ne uităm la filmarea cu execuția acestuia cel puțin o singură dată pe an, de regulă pe 25 decembrie, atunci când buletinele de știri amintesc de eveniment. Acest om a fost un om rău, care, conform multora, a distrus o națiune întreagă. Probabil sfârșitul său a fost o soluție la cel puțin o parte din problemă. Dar asta nu este o scuză pentru cei mulți care se uită la filmarea în care el este ucis și se bucură. Este efectiv ceva animalic, lipsit de orice sentiment și urmă de rațiune. Ca în antichitate sau în lumea medievală. Așa de înapoiați să fim?
După cum spuneam, adevărata problemă a stat în modul de stopare a puterii acestuia și anume execuția lui Ceaușescu, în urma unui proces foarte scurt. Într-o Europă care, în desfășurarea sa modernă democratică anchetează și judecă ani întregi chiar și niște cazuri minore, acest lucru a fost total nelalocul său.
Ce să mai spun de situația Norvegiei care a avut de a face cu un criminal care a răpit sufletele a zeci de copii nevinovați? Dacă s-ar fi întâmplat să fie el în România? Oare cât de repede ar fi fost ucis?
Ideea cuvintelor de mai sus nu este că oamenii răi nu trebuie să piară – dimpotrivă, ei trebuie înlăturați cât mai repede și stopați din ceea ce fac. Ideea este că, pentru a trage învățăminte și a acționa în mod democratic, trebuie să facem acest lucru altfel decât după modelul „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.
Dacă Ceaușescu ar fi fost judecat după modelul occidental european, probabil ar fi murit înainte să i se fi dat o sentință finală. Oricum era incredibil de bătrân. Și bolnav. Dar ar fi fost acesta un lucru neapărat rău? Oare dacă ar fi fost arestat preventiv pe toată durata procesului ar mai fi reprezentat o amenințare, în ciuda căderii comunismului la nivelul Europei?
Important este că o mentalitate însetată de sângele conducătorilor domină și în prezent, lucru care a ieșit la iveală mai ales în criza politică națională de zilele acestea. Cele două tabere par să se atace cu o ură pantagruelică, parcă dorind să se extermine total, chiar cu prețul distrugerii noastre, a propriului popor. Politicienii intrați în această bătălie vor să câștige indiferent de consecințe, pentru ei e mai importantă o victorie a la Pius decât creșterea leului în raport cu euro.
Dar cine are de suferit în toată această confruntare? Și a cui e vina? E a noastră? E a lor? Sau e a setei de sânge care domină mentalitatea românească, o mentalitate care nu e în totalitate europeană, ci este influențată și de răsărit și de Balcani în egală măsură.
Trebuie să nu ne pierdem speranța, deoarece în vreme ce democrația crește încetul cu încetul, această sete de sânge scade treptat.
Opriți-vă și gândiți-vă!
Costin Șerban
Sursa foto: wikimedia.org
Interesanta caracteristica a neamului romanesc, si da pe undeva e adevarata! e de gandit