În România zilelor noastre, mai ales în cercurile în care se învârt tinerii, a discuta despre politică sau despre ideologii este considerat un lucru lipsit de stil, fără clasă, ceva ce nu e destul de „cool” pentru a se pierde timpul cu el.
Cei mai fascinanți sunt tinerii care spun clar, încercând parcă să îi impresioneze pe cei din jurul lor, că sunt apolitici, de parcă a fi apolitic te face superior. Totuși, în independența lor (pseudoindepență mai mult) crește lipsa de conștientizare și de responsabilitate socială în aceeași măsură în care crește corupția politică.
E simplu! Tinerii de peste 18 ani, deci populația cu drept de vot și care îl va deține destul de multă vreme, adică, direct spus, „viitorul țării”, consideră că au lucruri mult mai bune de făcut decât să se implice în viața politică a statului. De exemplu, să fie pasionați de modă sau de filme sau de muzică. Sau să se uite la Eurovision sau la meciuri. Cred ei oare că făcând toate lucrurile de mai sus sunt apolitici?
Și acum să exemplificăm.
1. Sunt prea șmecher să fiu politic, mă înteresează doar fotbalul!
Să zicem, ipotetic, că România joacă un meci extrem de important împotriva… Italiei (e doar un exemplu) și că se ține la București. O mulțime de români se vor prezenta pe stadion, urlând din toți rărunchii cum că Italia e o țară nenorocită, cum că românii îi vor face praf pe italieni, poate se mai apucă și la bătaie, încep să se înjure, să strige cum că ei sunt daci, nu romani, că avem un spirit de luptă mult mai bun ca italienii.
Apolitici? Sau deja se pune în discuție interesul de țară? Deci, microbiștii adoptă radical o poziție politică.
2. Sunt prea sexi să fiu politic, mă interesează doar fashion!
Să zicem că un designer foarte șic dintr-un stat cu o democrație mai șubredă este expatriat pe motive de vulgaritate sau considerat prea diferit față de direcția în care merge statul respectiv. Fanii acestuia din întreaga lume vor începe să facă lobby și campanii de PR cum că este nedrept ceea ce i se întâmplă, chiar dacă respectivul poate chiar o fi făcut ceva rău (ipotetic). Ideea centrală e că și aici se adoptă o poziție politică, poziție împotrivă statului respectiv și pro-designer. Sau invers, poate unii vor începe să spune că merita să se întâmple cu el ceea ce s-a întâmplat.
3. Sunt prea intelectual să fiu politic, mă interesează doar cultura!
Dar cultura ce e? Nu doar o expresie a societății? O critică sau o transpunere în scris, în muzică, în imagine a evenimentelor cotidiene? Sau comedia umană a lui Balzac nu era despre societate? Autorul tău favorit e exilat. Cărțile lui sunt arse. Nu protestezi? Măcar cu grupul de prieteni la o cafea sau la ceva mai tare?
După exemplele acestea, trebuie să mai clarificăm un lucru. Acest articol nu vă cere să vă înscrieți într-un partid politic. Dimpotrivă, poți fi politic fără să faci parte dintr-un partid politic.
De fapt, oameni care au schimbat lumea nu au făcut parte din partide politice – Cezar, George Washington, Ghandi, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, regii, faraonii, protestatarul anonim din fața tancului din Tiananmen sau cei care au început să lovească cu barosul Zidul Berlinului.
Ceea ce trebuie reținut este simplu – cu toții avem o poziție politică, chiar dacă nu ne dăm seama. Încă un exemplu, în încheiere – Hitler. Majoritatea consideră că Hitler a fost un lider rău, dictator, nenorocit ș.a.m.d. Dar există și neonaziștii sau cei de extremă dreapta actuală care îi apără ideologia. Poziții diferite, care nu pot fi ignorate, mai ales că în ultima vreme în Europa crește numărul extremiștilor de dreapta (mai ales în Ungaria, Austria și Germania, statele unde dreapta a făcut cele mai mari victime).
Acum, ce se poate întâmpla daca oamenii nu se implică politic direct? Nimic rău, ar putea spune cineva, dar răspunsul este că nimic rău acum, dar în timp acest lucru va duce la slăbirea democrației, la creșterea exacerbată a corupției și la instaurarea unui regim autoritar. Totul are un început.
Costin Șerban
Sursa foto: wikimedia.org
Ideea e sa fim mereu informati, chiar daca nu ne place politica sau ce se intampla cu politica din tara noastra. Un popor dezinformat e un popor usor de manipulat.
Mm, arta – ca parte a culturii – nu e neapărat expresie a socialului/societății, ci a individului. Că omul face parte din societate și că va avea tendința să abordeze teme sociale e altă treabă, asta nu înseamnă că orice expresie a eului său va fi strict de această natură. Da, indivizii fac parte din societate, dar nu trăiesc neapărat în ea, în sensul că nu sunt implicați în transformările ce o „ating”. Ca atare are logică și ce încerci să transmiți, că tinerii nu sunt activi din punct de vedere politic, cu alte cuvinte, că tinerii nu sunt parte a societății, ci-s mai degrabă caracterizați de individualism.
Nazismul a fost o ideologie de extrema stanga. Sa nu uitam ca denumirea acesteia vine de la “National Socialism” iar Hitler a fost liderul politic al partidului “Partidului Muncitoresc German Național-Socialist”. Este imposibil deci pentru ca un individ de dreapta sa fie un simpatizant al unei asemenea ideologii demente. Probabil numai neonazistii ii apara ideologia, cei de drepta o contesta.
Este destul de intereasant sa privesti atitudinea umana fata de cele mai criminale ideologii ale istoriei: nazismul si comunismul. In ciuda faptului ca amandoua au fost odioase crimile comunismului sunt banalizate. Cu atat este mai infricosator gandul ca pe cand cea dintai a disparut de pe scena politica cea de a doua nu numai ca persista dar in ultimii zece ani si-a marit sfera de influenta.
Individualismul se transforma treptat in conformism, la nivel macrosocial. Rigoarismul este principalul mijloc prin care poate fi controlata o populatie tanara coplesita de informatie. Entropia din zilele noastre ne ingreuneaza eventuala trezire la realitate si ne face sa ne pierdem intr-o ceata paradigmatica densa, impingandu-ne spre a crede ca suntem unici prin definitie, ca n-ar trebui sa privim in curtea vecinului si ca ar trebui sa ne dezvoltam individual intr-un fel de “bystander effect”. A fi “apolitic” reprezinta o insusire a capitalismului si este o expresie a ceea ce comunica faptul ca nu e nevoie sa faci parte dintr-o miscare politica in cazul in care vrei sa schimbi ceva in lume. Power to the people! Which people? Celor divizati de imaginile lor egocentrice?
Eu nu cred ca oamenii sunt mandri cand spun ca sunt apolitici, ci nu sunt suficient de informati incat sa aiba opinii cu privire la viata politica.
P-asta ati auzit-o?
Eu am auzit una noua zilele astea cu ocazia desfasurarii alegerilor, pe strada: “Pai tu ai tot interesul sa votezi ca esti bugetar, pentru tine conteaza sa mearga tara asta bine. Pe mine oricum nu ma afecteaza ce se intampla ca eu nu primesc bani de la stat.”
M-a pus pe ganduri, daca toti cei din mediu privat ar gandi ca persoana respectiva… sau poate asa si gandesc si mi-as putea explica si prezenta scazuta la vot.
Nu stiu ce o fi fost in mintea acelui om dar eu pot sa spun cu siguranta ca nu imi place ca traiesc intr-o tara in care peste 30% din salariul meu brut merge in fondul de pensie de la stat si catre asigurarea medicala oferitat tot de dragul nostru stat roman.
Sa nu uitam ca pentru salariul meu brut, firma la care lucrez trebuie sa plateasca la stat cam jumatate din suma bruta pe care o primesc. Si dupa ce pierd atatea fonduri si salariul meu devine net trebuie sa platesc un TVA de 24%.
Ma pis pe ele de serivicii de stat. Abia astept sa se dezvolte sectorul privat si statul sa lase oamenii liberi.
(Hate speech ended)