Mă găseam zilele trecute pe un teren de fotbal – un loc foarte ostil şi plin de amintiri dureroase. Nu voiam să fiu acolo. De fapt, dacă ar fi să fac o listă cu toate lucrurile pe care le-aş face în loc să fiu pe un teren de fotbal, aş include o consultaţie stomatologică în Iran.
Dar, când este majoratul unui prieten pe care – mare minune – îl ştii de mai bine de un deceniu, trebuie să-ţi pui deoparte fasoanele şi să laşi omul să se simtă bine.
Erau toate tipurile de invitaţi acolo: copii mici – veniţi cu mămica de mânuţă – pletoşi îmbrăcaţi în negru cu zgărzi ţintate în jurul gâturilor, fumători cu voci care l-ar fi speriat şi pe Darth Vader, fete şi băieţi.
Conştient de talentul meu de pinguin în lovirea mingii de fotbal, am fost bucuros să constat că numărul de jucători era par, fără să fiu şi eu luat la socoteală. Aşa că, încercând pe cât posibil să nu par prea bucuros, mi-am luat locul în tribune, alături de copiii mai mici şi părinţii lor.
Eram chiar fericit să stau pe banca aceea incomodă şi să mă uit cum ceilalţi jucători alergau în sus şi-n jos după minge. Apoi sărbătoritul a dat un gol. Şi l-a luat în braţe pe cel care i-a pasat mingea.
În acel moment, copilul de lângă mine – să fi avut 5 ani? – m-a tras de mânecă şi m-a întrebat, folosind acel accent inocent al copilăriei: „Nenea, de ce nu joacă şi fetele fotbal?”.
„Joacă şi ele”, am zis eu. „Dar în echipe formate numai din fete. Fotbalul e ca boxul; jucătorii trebuie să se asemene între ei.”
N-a trecut mai mult de o secundă în care creierul lui de cinci anişori să proceseze informaţia. Pur şi simplu s-a uitat în ochii mei şi a zis: „Adică băieţii care joacă fotbal sunt gay?”.
Câteva zile mai târziu m-am pomenit citind un articol despre doi bărbaţi indieni supăraţi foc pentru că nimeni cu voia să-i căsătorească legal într-un stat din America. Iar eu m-am pomenit gândind: „Ce se întâmplă cu lumea asta?”
Fireşte că nu poţi avea căsătorii între persoane de acelaşi sex. Întreaga idee a căsătoriei se învârte în jurul conceptului conform căruia două persoane formează o singură celulă stabilă în cadrul căreia pot fi crescuţi copiii. Să susţii faptul că homosexualilor ar trebui să li se permită să se căsătorească e la fel de absurd ca şi când aş susţine să mi se permită să joc pentru Naţionala de fotbal.
Sunt incapabil să controlez mingea, aşa că nu pot juca fotbal. La fel cum Emil Boc are o faţă care îl împiedică să devină fotomodel. Iar dacă te-ai născut cu o predilecţie pentru membrii aceluiaşi gen, nu te poţi căsători.
Sau poate că greşesc. Pentru că nu va trece mult şi generaţia mea va lua hăţurile în mână şi, din câte se pare, mulţi nu văd nimic ciudat în băieţii care se însoară cu iubiţii lor. Iar generaţia care va urma după a mea este deja convinsă că totul e OK, precum şi de faptul că fotbalul se joacă numai între gay.
Nedumeririle mele nu se opresc numai la homosexualitate. Aproape orice ştire nouă mă face să mă simt străin de propria planetă. Britanicii sunt preocupaţi de criza petrolului, dar continuă să cumpere maşini cu n-şpe mii de cai putere. Marii actori ai secolului trecut mor şi nimeni nu îi plânge. Americanii pornesc războaie în ţări unde doar „au auzit” că există arme de distrugere în masă. Robert Pattinson ar fi gata să o primească înapoi pe Kristen Steward, dacă aceasta doar îşi cere scuze. Totul e mult prea incredibil.
Şi dacă eu mă simt aşa, la douăzeci şi ceva de ani, oare cum se simt părinţii mei, la o vârstă mai mult decât dublă? Nu poate exista un singur lucru în afara serviciului şi familiei care să aibă vreun sens oarecare pentru ei.
Însă ceea ce mă sperie pe mine cel mai mult este faptul că, dacă lucrurile continuă în felul acesta, ce se va întâmpla când vor ajunge la conducere copiii mei?
Preoţi gay, reality show-uri pe internet din casa vecinilor, niciun pic de sentimente pentru o persoană cât de cât străină, câini clonaţi, vulpi în Guvern, limba albaneză predată în şcoli, vacanţe pe Lună. Uite câte ceva ce nu aştepţi cu nerăbdare de la viitor.
Ciprian Radu
Ilustrație de Cristina Stan
Nota redactorului: Articolul prezintă opinia autorului, nu a revistei. GEN90 încurajează exprimarea liberă a opiniilor sub formă de articole.
“Fireşte că nu poţi avea căsătorii între persoane de acelaşi sex. Întreaga idee a căsătoriei se învârte în jurul conceptului conform căruia două persoane formează o singură celulă stabilă în cadrul căreia pot fi crescuţi copiii. Să susţii faptul că homosexualilor ar trebui să li se permită să se căsătorească e la fel de absurd ca şi când aş susţine să mi se permită să joc pentru Naţionala de fotbal.”
Negrii nu pot avea drepturi! Ziceau ei prin anii `60. Femeile nu pot vota! Ziceau ei pe la inceputul secoluliui al douazecilea.
Cu cat progreseaza tehnologia si implicit cunostintele noastre despre lume, cu atat parem sa descoperim greseli in gandirea noastra comuna si cu atat descoperim ca notiunea de “firesc” e destul de abstracta, iar fiecare etapa a omenirii propune propria sa definitie asupra ceea ce inseamna etic.
Ce ai crede daca ai afla ca homosexualitatea este adanc inradacinata in genele persoanele cu aceasta orientare? Sau daca ai face o scurta incursiune in istorie si ai vedea ca au existat persoane gay (fie lesbiene sau homosexuali) in toate perioadele istorice?
Nu apar homosexualitatea, imi plac femeile (poate prea mult, lol), dar nici nu pot sa refuz existenta a ceva ce exista de atata timp in lume.
Hai sa nu mai discriminam atat si sa lasam timpul, stiinta si progresele tehnologice sa elucideze acest mister al atractiei dintre persoanele de acelasi sex. Poate vom afla intr-o zi ca si homosexualii si lesbienele sunt oameni normali.
Persoanelor*
Intr-adevar, exista dovezi sau cel putin speculatii destul de fondat cum ca homosexualitatea ar fi existat din timpuri vechi, iar faptul ca se face atata vâlvă în zilele noastre pe subiectul asta este doar o consecinta firească a puterii mediatice.
Oricum, personal n-am nimic cu homosexualii, dar mă deranjează enorm tendinţa asta a lor de a dori legalizarea căsătoriilor între ei. Asta nu mi se pare mie în regulă, fie şi numai pentru că un copil care va fi crescut cu doi tătici sau două mame nu va fi niciodată considerat “normal” de către ceilalţi. Ca să nu mai zic despre faptul că aceste cupluri de gay şi lesbience au tendinţa de a se etala în public. Ceea ce iar nu e ok pentru copii sa vada pe strada.
Pai daca unele femei sunt retardate, mai bine te faci gay si iti gasesti unul pe masura :))
Toate cuplurile se etaleaza pe strada: se tin de mana, se pupa, se imbratiseaza. Daca ti se pare ca homosexualii o fac mai des, e pentru ca nu esti obisnuit sa vezi asta, asa ca imediat ii observi.
Parerea mea e ca daca nu ar mai exista o ura atat de mare impotriva homosexualilor, nici acestia nu ar mai reactiona asa. Uite-te in istorie, mereu cand un grup a fost urat, hartuit sau altii au vrut sa-l distruga, respectivul grup s-a incapatanat si mai tare sa supravietuiasca sau sa se faca auzit. A murit si s-a renascut si mai puternic decat inainte. (cel mai elocvent exemplu: evreii…).
Sigur ca e foarte greu sa schimbi mentalitatea oamenilor, dar treptat lucrurile se vor aseza (apropo de ce spunea Stefan mai sus de negrii sau de femei).
And here’s another thought: copiii din orfelinate ajung de cele mai multe ori disfunctionali deoarece au fost privati de iubirea parintilor. Parinti “hetero” care totusi nu au stiut ce inseamna dragostea si i-au abandonat. De ce sa nu aibe mai bine doi tati iubitori ?
Preoti gay exista cu carul, acest fapt datorandu-se mai degraba atitudinii homofobe, ce-i forteaza sa-si reprime orientarea. Si-atunci, ghici cine-i vulnerabil, coruptibil si la-ndemana. Baietelul de 6 ani care ti-a venit la spovedit.
Nu stiu voi, dar eu am fost in situatia de a explica unui copil ,,de ce barbatii aia se tin de mana si se saruta?” Si nu e usor cu avalansa celor 100 de ce-uri.
In ceea ce priveste casatoria intre homosexuali, sunt de acord cu Ciprian. Okay, ei isi aleg partenerul, dar consecintele unei astfel de alegeri e ca nu se pot casatori. Punct. Fara atatea proteste si tam-tam.
Ce legatura are orientarea sexuala a parintilor cu felul in care sunt crescuti copiii, adoptati sau nu? Serios, daca imi spune cineva ca “da, acel copil educat de homosexuali va fi si el homosexual sau va avea, cel putin, conceptii ciudate despre sexualitate”, eu ii voi spune ca: 1. homosexualitatea nu e o alegere constienta, ci e determinata genetic (si aici nu e rost de discutie, in natura sunt peste 1500 de specii de animale care admit indivizi homosexuali in interiorul lor, deci nu se poate spune ca e vorba de o optiune sau de o dereglare psihica) si 2. homosexualii din heterosexuali se nasc (destul de evident, nu?) si deci, orientarea parintilor n-a avut nicio influenta asupra copilului din punctul de vedere al educatiei sexuale.
Casatoria nu presupune nicaieri ca un cuplu trebuie sa si procreeze. Ar trebui sa nu le dam dreptul sa se casatoreasca oamenilor care nu vor sa aiba copii dupa si doar adopta? Ar fi absurd, nu?
La fel de absurd e sa interzici casatoria persoanelor de acelasi sex. E doar o formalitate. Nu inteleg de ce atata controversa.
E o greseala sa vezi educatia primita de un copil de la un cuplu homosexual ca fiind in mod necesar pervesa sau “diferita” in mod ireconciliabil fata de educatia primita de la noi, cei “normali”.
Si cand va aud cu “Ce ar trebui sa ii spun copilului meu daca vede pe strada 2 barbati sarutandu-se?” nu pot sa nu imi ies din fire. Dar ma calmez, si va raspund ca persoanele homosexuale nu ar trebui sa fie date la o parte din spatiul public doar pentru ca voi nu sunteti in stare sa purtati o discutie de 10 minute cu copilul vostru, discutie care oricum nu trebuie sa lipseasca din educatia lui.
In primul rand, nu poti asemana cuplurile de acelasi gen din natura cu cele dintre oameni. Sunt la mijloc mii de ani de evolutie sociologica si psihologica, dar asta e alta discutie.
A vedea casatoria drept numai o formalitate e doar o alta dovada de ignoranta si manipulare mediatica din partea societatii moderne in care traim. Casatoria e mult mai mult de atat si oricine o vede doar ca pe o oficializare a unei relatii trebuie sa-si dea seama ca un astfel de legamant inseamna transformarea lui “el” si “ea” intr-o singura celula stabila “el-si-ea” sau “ea-si-el” sau oricum ar putea fi numita. In momentul in care doua persoane se casatoresc, ele devin parti componente egale ale aceleiasi entitati mai mari decat ar putea deveni oricare dintre cei doi separat: familia. Iar in aceasta celula nou creata copiii ar trebui sa primeasca o educatie-medie a celor doua entitiati care au creat-o. La fel ca in Yin si Yang, lumina-intuneric, alb-negru. Casatoria inseamna familie. Nu iubirea care exista intre cuplurile de homosexuali.
De-asta mi se pare absurda ideea casatoriilor intre persoane de acelasi gen.
Casatoria nu inseamna familie. Nu toate cuplurile heterosexuale casatorite formeaza o familie in sensul in care te referi tu.
Casatoria a fost initial (si inca este, nu de putine ori) o metoda de alianta in vederea supravietuirii si stabilitatii materiale.
Curentul romantist abia, destul de recent la scara istorica (sec. XVIII-XIX), i-a atribuit artificial si sentimentul iubirii, teoretizand conceptul de familie drept “uniunea” aia de care vorbeai tu.
In timp ce unii, ca tine de altfel, opteaza pentru varianta idealista a familiei, destui, insa, sunt cei care vad in asta doar o formalitate sau o alianta, cu un scop mai mult sau mai putin explicit pentru fiecare. Pentru ca asta este de fapt in ambele cazuri, desi unii se forteaza sa-i vada latura fortat-abstracta, iar altii o vad doar pe cea initial-materialista.
Iubirea nu se finalizeaza in mod necesar in casatorie. (alta idee romantista)
Casatoria nu se finalizeaza neaparat in familie. (e cred la indemna oricui observatia)
O familie formata in urma unei casatorii nu e neaparat o familie functionala. (iarasi, exemplele sunt inutile)
Tocmai de aia e bine sa vedem familia dupa o definitie nu romantica, ci functionala. Adica asocierea intima a doi indivizi, indiferent de sex sau de motivul casatoriei (afectiune, alianta, promisiune cutumiara etc).
A vedea casatoria ca ceva mai mult decat o confirmare sociala a acestei asocieri e, dupa parerea mea, o divagatie neobiectiva.
A pretinde ca un cuplu de homosexuali nu poate fi capabil de acelasi gen de afecte precum un cuplu heterosexual pentru a justifica interzicerea casatoriei e o afirmatie cam subreda careia ii lipsesc argumentele.
Casatoria este o institutie, nu?
“O abordare instituțională contemporană a familie și căsătoriei este aceea din The New World Of Economics scrisă de McKenzie și Gordon Tullock. Conform acestora căsătoria este un contract între un bărbat și o femeie (sau între două părți de același sex), motiv pentru care analiza acesteia poate fi analizată în termeni de costuri și beneficii:
<>7 ” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Bie#ref_McK)
Sunt toate lebedele albe?
Atata vreme cat stiinta, psihologia si medicina nu pot confirma faptul ca homosexualitatea este o boala, prin excludere, putem deduce ca indivizii ce sunt atrasi de persoanele de acelasi sex pot sa functioneze precum oricare alta persoana “normala” in societate, prin urmare orice persoana gay trebuie sa detina drepturi depline.
Pai eu tocmai asta am spus, daca replica mi-o dadeai mie: familia trebuie definita obiectiv, daca vorbim de legalizarea casatoriei homosexualilor. Pentru ca in fond este o problema juridica si niciun ONG care face lobby pentru sau impotriva legalizarii nu poate defini familia intr-o maniera mistic-literara.
@Nita Mihai, sustineam comentariul tau.
“Si cand va aud cu “Ce ar trebui sa ii spun copilului meu daca vede pe strada 2 barbati sarutandu-se?” nu pot sa nu imi ies din fire. Dar ma calmez, si va raspund ca persoanele homosexuale nu ar trebui sa fie date la o parte din spatiul public doar pentru ca voi nu sunteti in stare sa purtati o discutie de 10 minute cu copilul vostru, discutie care oricum nu trebuie sa lipseasca din educatia lui.”
da da da!! foarte bine zis 🙂
e irelevanta orientarea sexuala a parintilor cand vine vorba de calitatea educatiei pe care o pot oferi. e mult mai nociv pentru un copil sa vada cum taica-su alcoolic o snopeste pe maica-sa in bataie decat daca il vede pe tata1 cum il tine de mana pe tata2..serios, din multe puncte de vedere homosexualii merita dreptul la casatorie mai mult decat heterosexualii.. sunt oameni cu o sensibilitate mai dezvoltata. ce e rau in asta? violenta e mult mai grava si se intalneste mai des in cuplurile hetero… si o intrebare mai off topic: de unde vine fobia de fotbal? tin minte ca jucai destul de ok..