Statul sau noi: cine stă degeaba?

Distribuie!

de Mircea Anghel

Ideea acestui articol este una simplă: prin intermediul acestor cuvinte voi încerca să aduc la cunoștința ta, cititorule, problema în care ne scufundăm noi, generația anilor '90, dar și cei care vin din urma noastră.

Pentru început, permite-mi să fac o paralelă între „ce a fost” și „ce este acum” în țara noastră, din punctul de vedere al regimului politic. Știm foarte bine că în 1989 a fost trecerea de la comunism la democrație, practic a fost o trecere dintr-o extremă în alta. Nimeni n-a știut cu ce se mănâncă democrația, ce înseamnă ea și cum ar afecta trecerea bruscă la noul model, însă toată lumea a crezut că este mai bine.

Dacă privim această problemă încadrând subiectul în „bine” sau în „rău”, vă spun sincer că nu ajungem nicăieri și că vom vorbi până mâine dimineață fără să ajungem la un consens. Cert este că ambele regimuri au avut părți bune și părți rele (după părerea mea, democrația are indiscutabil mai multe avantaje decât comunismul) și în ambele situații sunt cazuri de persoane care au avut un trai mai bun sau mai prost. Omul este o ființă adaptabilă și, în plus de asta, inegalitatea socială este existentă pretutindeni.

Cu toate acestea, să ne imaginăm viața noastră dacă am fi trăit încă în perioada comunismului. Nu ar fi existat în vocabularul nostru sintagme precum Netflix and chill și probabil că singurele filme pe care le-am fi văzut în oraș ar fi fost tot acelea realizate de Sergiu Nicolaescu. Pe urmă am fi mers într-un centru comercial (nici vorbă de mall) ca să bem un Cico, nu o Cola. Într-adevăr, niciuna din cele două băuturi care încep cu litera „C” nu sunt prea sănătoase și ar trebui cât mai excluse din alimentația noastră, dar dacă stai bine și te gândești, când ieși în oraș nu ești nevoit să bei neapărat o Cola; poți să bei orice alt tip de suc (natural, cu acid sau fără), apă, alcool, cafea, ceai și alte feluri de băuturi. Părinții noștri nu aveau prea multe de ales și practic aceasta este una din principalele diferențe ale regimului: libertatea de a alege. Poate nu este nicio variantă bună din meniu, atunci ești liber să nu-ți comanzi nimic! În fine, ideea sintetizată este că ai multe variante de a-ți forma viața într-o democrație, cu toate că niciuna nu pare să fie bună. Ține de pragmatism să te informezi, să te orientezi și să supraviețuiești în mediul urban în așa fel încât să poți să realizezi ceea ce îți dorești. Asta acum. Înainte, puteai să-ți dorești tu să muți munții din loc, era irelevant. Aveai o casă, un loc de muncă și o nevastă oferite de la stat (mai puțin femeia, dar în cazul altor state comuniste – precum China – au existat situații în care statul îți oferea până și femeia). Mai mult decât atât, statul nu-ți oferea pentru că tu trebuia să te mulțumești cu puțin, chiar dacă potențialul tău era de mai mult. Până și viața ta amoroasă era controlată. Fără nicio metodă de contracepție, multe cupluri au fost condamnate la o sarcină nedorită în urma unui contact sexual.

Libertatea de a alege și posibilitatea de a realiza o serie de permutări între șansele pe care le întâlnim în viață, în așa fel încât să ne maximizăm câștigul, este o trăsătură pe care noi trebuie s-o luăm în calcul și să o înțelegem. Practic, viața noastră este un șir de decizii pe care trebuie să le luăm și să ni le asumăm, căci statul și-a cam luat mâna de pe noi și nu are de gând să ne mai ofere nimic. Întocmai datorită acestor decizii pe care le luăm, trebuie să conștientizăm responsabilitatea care vine odată cu libertatea. Cu cât suntem mai liberi, cu atât suntem mai responsabili.

Ei, și aici noi ca nație avem o mare problemă! Prea puțini sunt cei care își asumă responsabilitatea pentru vorbele spuse și pentru faptele săvârșite. Ideal ar fi să înțelegem că aici sunt detaliile prin intermediul cărora se „ascunde” diavolul și că pot exista repercursiuni pe care nu le putem anticipa în momentul respectiv. Un caz simplu și elocvent ține de respectarea legilor: tu poți să încalci o regulă, ai această libertate, însă va trebui să îți asumi consecințele. Dacă ai fost prins, suporți rigorile legii, dacă nu, mergi mai departe sau te oprești. Oricum ar fi, odată ce ai săvârșit o ilegalitate, aceasta se poate întoarce împotriva ta când te aștepți mai puțin. Uitați-vă la televizor să vedeți cum DNA-ul arestează pe capete oameni aflați la putere între anii 2000 și 2004. Mai mult decât atât, s-a redeschis dosarul mineriadei, care ține de întâmplările din 1990 tocmai! Nu mă pronunț referitor la verdict, dar prea puțină lume se mai aștepta să se încerce să se facă dreptate în această privință.

În final, apelez la inteligența cititorului și la capacitatea sa de a își oferi singur și alte exemple relevante, nu numai cele invocate de mine. Am încercat să-mi sintetizez ideile ca să scot la iveală esența democrației: libertatea de alegere în viață și responsabilitatea pe care trebuie să ne-o asumăm. Ar mai fi multe de discutat despre „ce a fost” și „ce este acum”, însă interesul meu este să încerc, cât mai ușor posibil, să încurajez la un pragmatism în viață și la mai multă grijă în deciziile asumate pentru că nu va (mai) decide nimeni în locul nostru și pentru viața noastră.

Este vorba despre principiul acțiunii și reacțiunii sau, zis mai din popor, despre unde dai și unde crapă.

Sursa foto:motivationalmemo.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*