Mama mi-a zis că 25 e o vârstă dată dracului. Şi că, practic, sunt încă tânără, dar nici chiar aşa. Nu mai înţeleg nimic (dar până pe 11 noiembrie anul viitor, sper să mă dumiresc în sensul ăsta). Şi mi-a mai spus mama că ar fi cam 25 de motive pentru care vârsta asta e dată dracului într-un sens bun, însă acum am selectat doar câteva.
- La 25 de primăveri înveţi să faci ceva cu weekendurile tale. Afară sau înăuntru, tot îţi faci planuri.
- Ai 25? Ştii să găteşti măcar un fel de mâncare decent. Adio paté, supă la plic şi sfântul pachet.
- La 25 realizezi că e timpul să îţi asculţi părinţii (dacă până acum nu ai făcut-o la modul cel mai serios). Pe bune, merită, cu siguranţă sunt mult mai OK decât ai fi crezut.
- Pe la 25 lucrurile se aşază şi începi să ai grijă de sănătatea ta. Nu mai mergi pe ideea ,,lasă, că trece”, ci mergi la doctor, că oricum el ştie mai bine decât tine.
- Bun, 25. Nu eşti chiar absolvent de Studii Politice, dar tot vezi importanţa unei opinii politice, pe care să o documentezi astfel încât să o poţi argumenta. Începi să înţelegi măcar o parte din ştirile politice.
- Cică la 25 intri cât de cât în rândul lumii în ceea ce priveşte situaţia financiară. Înveţi că e OK să îţi verifici contul bancar şi că trebuie să tragi pe cât posibil să nu rămâi pe minus.
Apoi, la 25 e timpul să decizi cu care dintre prietenii tăi vrei să îţi faci amintiri şi pe viitor. Ştii vorba aia, că şi oamenii se cern.
Pe la 25 începi să te obişnuieşti cu tine cât de cât matur. Nu mai ai 18 ani şi în mod sigur nu te mai poţi purta ca un puştan/o puştancă. Nu poţi suferi de sindromul Peter Pan, trebuie să accepţi că ai crescut, nu că ai îmbătrânit, ATENŢIE! În niciun caz nu s-au dus pe Apa Sâmbetei toate ocaziile acelea în care poţi spune că ai făcut ceva pentru prima dată.
- And still counting.
Sursa foto: wikimedia.com
