Așa cum revoluția iraniană din 1979 a fost descrisă de multe ori ca „o revoluție contra femeii”, toată agitaţia din prezent din estul mijlociu are de-a face cu sexul și rolul femeii în societate. În „Primăvara Arabă” femeile au ieşit în stradă să protesteze contra regimului, surprinzător sau nu, cot la cot cu bărbaţii. Pe de altă parte, voci încă prea religioase aparţinând reprezentantelor sexului feminin sfătuiau, într-un cadru televizat, că femeile ar trebui să rămână în casă și să-și lase soții și frații să se ocupe de mișcarea de eliberare.
Femeile sunt încă înjosite în societățile arabe (şi nu numai). După revoluția din Iran, îmbrăcămintea femeilor s-a schimbat radical, ajungând de la îmbrăcămintea occidentală la tradiționalele veșminte negre ce acoperă tot corpul femeii, lăsând doar ochii la vedere. Situaţia a fost destul de tragică, iar, pentru cei care sunt interesaţi şi de imaginile schimbării, filmul animat „Persepolis” este o reprezentare veridică.
Încă nu suntem corecți cu noi înşine când ne gândim la rolul pe care îl joacă femeile în sistemul politic, misoginismul fiind încă foarte pregnant în societatea românească. Cel mai probabil, un studiu care compară nivelul de religiozitate al unei populaţii cu misoginismul din cadrul ei ar fi destul de relevant. Indiferent că putem vorbi de Dumnezeul evreilor, creştinilor sau al musulmanilor, divinitatea este la fel de clară în ceea ce priveşte statusul sexului feminin, în societățile musulmane chiar existând practica circumciziei organului genital feminin pentru a „inhiba pofta trupească”. Prea mult timp femeile au fost văzute ca un exponent al „instabilităţii sexuale” atunci când de fapt barbaţii sunt cei „ușuratici” ce își proiectează apetitul sexual asupra lor şi dreptul complet ilegitim de a domina femeile prin prisma superiorităţii forţei fizice.
Este nevoie să înțelegem că teocrația din Iran este mai dură și mai discriminatoare faţă de femei decat orice monarhie sau regim comunist. Liderul revoluției din 1979, Khomeini, considera sexualitatea feminină ca o amenințare directă la integritatea regimului existent. Înainte de el, monarhul Iranului occidentalizase țara cu ajutorul puterilor anglo-saxone interesate în primul rând de petrolul ieftin al Iranului. Probabil fundamentaliştii musulmani asemenea lui Khomeini au văzut egalitatea emergentă dintre sexe ca un afront direct la principiile religiei lor.
Odată cu Freud, libidoul (sau energia sexuală) a fost acceptat, îndeosebi de occidentali, ca principal determinant al acţiunilor umane. Şi cum principalul rol al oricărei religii este cel de regulator sexual, revoluţia islamică a fost în special îndreptată contra femeilor. Este drept să spui că arabii chiar trăiesc pe altă lume decât cea occidentală. Internetul poate schimba acest lucru, dar cenzura este intensă.
De ce credeti că toate proiectele de lege precum ACTA sau SOPA au răsărit chiar acum? Pentru că astăzi este foarte uşor să porneşti o mişcare anti-regim cu ajutorul reţelei moderne de comunicare (după cum a arătat „Primăvara Arabă”), precum este foarte uşor să te „emancipezi sexual” cu ajutorul internetului. Din acest punct de vedere, mare parte din bugetul Iranului este investită în sisteme performante de cenzurare a pornografiei pentru că masturbarea este o problemă a statului într-o republică islamică.
Uitându-ne la ceea ce s-a întâmplat în Iran, putem face o legatură foarte puternică cu teoria lui Wilhem Reich conform căreia orice regim politic confiscă orgasmul sau energia orgasmică pentru a îşi determina populaţia să îi urmeze programul. Cărţile lui au fost arse atât în America, Rusia sovietică, cât şi în Germania nazistă. Acest lucru arată că toate sistemele de guvernare își regasesc adevăruri subliminale categorisite drept blasfemii în teoriile sale. O participantă la revoluţie spunea despre tinerii ce agresau protestatarii „Nu beau alcool, nu experimentează sexual, pentru că acest lucru este împotriva religiei, normal că singura eliberare o găsesc în a bate măr oamenii, indiferent de motive.”
După rezultatele foarte controversate ale alegerilor din 2009 cea mai mare parte a activității noului Conducător Suprem a constat în a împiedica și minimiza efectele protestelor. Iranul este încă foarte certat cu drepturile omului așa cum sunt ele ințelese în occident, holosexualitatea (sau sodomia cum este categorisită în codul juridic iranian) fiind pedepsită cu moartea prin spânzurare, deși economic țara evoluează după model occidental (fiind cea mai dezvoltată economie din Estul Mijlociu).
Este foarte important să facem legăturile logice dintre toate aceste revoluții și să căutăm constantele. Știu că pare un lucru plictisitor și care nu privește direct decât pe politilogi, dar a face parte dintr-o democrație (așa cum se conturează în România) implică spirit civic conștient de alegerile și de jocurile de putere la care luăm parte. Plus, când dai de oameni precum Wilhem Reich, lumea devine puțin mai nebună și interesantă în același timp.
Dimulescu Liviu Anuțian
Sursa foto: wikimedia.org
Felicitari pentru articol!
Nu uita de romanul grafic Persepolis ! Bravo pentru articol 🙂
foarte bun 🙂