Munchen chiar este capitala mondială a berii

Distribuie!

Text & foto: Miruna Tătaru

Am fost la Munchen la sfârşitul lunii aprilie. Muream de nerăbdare să vizitez acea mult vestită Germanie, raiul banilor şi locul de emigrare al atâtor români. Mă aşteptam să găsesc un Munchen curat, cu oameni grozavi, un loc ideal pentru emigrare. Rezultatul?

Nu mă dau în vânt după Germania. De fapt, aş putea spune că, deşi este mult mai curată decât România, nu are nimic special. Limba este teribilă – cred că nu aş putea în viaţa mea să învăţ aşa ceva – oraşul Munchen este destul de aglomerat şi nu e deloc pe gustul meu; într-adevăr, e curat, dar pe ici pe acolo mai găseai şi câte un cerşetor (român?).

Nemţii mi s-au părut reci şi neprimitori. Prin comparaţie, noi suntem chiar un popor cald, deşi nici noi nu oferim condiţii extraordinare turiştilor. Sunt oameni mai orgolioşi din fire, poate pentru că au şi cu ce se mândri. Şi când spun asta mă refer la faptul că Germania poate fi considerată neprimitoare, dar este locul în care s-au stabilt multi români datorită oportunităţilor oferite: salarii mai bune ca în ţară, şcoli şi universităţi din topul celor mai bune din lume, precum Jacobs University.

Cu mâncarea este teribil! Nemţii sunt cunoscuţi pentru covrigul bavarez, Brezel, mai bine spus covrigul împletit de la noi (dar mai bun) şi cârnaţii albi din ficat, Leberwust. Nu cred să fi văzut vreo garnitură sănătoasă de legume – nemţii consumă carne de toate tipurile, excesiv de mult. Sunt cunoscuţi şi pentru diferitele sortimente de pâine, existând tot vreo 300 de sortimente, de la pâine cu diverse cereale, la pâine gri. Desigur, dacă nu sunteţi amatori de mâncare grasă, trebuie să ştiţi că magazine se găsesc la tot pasul, restaurante, McDonald`s şi bineînţeles, Lidl.

Preţurile nu sunt aşa de mari în comparaţie cu ale noastre. Ce mi-a atras atenţia este că o sticlă de apă de 500 ml, Evian, de la aeroport, costă 25 cenţi (1 leu), iar la noi costă 3 lei. Un covrig bavarez era în jur de 1 euro, poate chiar mai puţin.

Nemţii sunt vestiţi pentru bere. De fapt sunt obsedaţi de bere, o beau în loc de orice altceva, se îmbată în voie pe străzi noaptea, petrec şi se simt bine. Berea lor mi s-a părut mai tare decât a noastră, în sensul că ai şanse să te îmbeţi mult mai repede. Este desigur şi mult mai gustoasă. În centrul Munchen-ului se găseau diverse magazine cu suveniruri legate de bere (halbe, magneţi de frigider) şi Bayern Munchen (cu tot echipamentul necesar unui suporter adevărat).

Metroul mi s-a părut complicat, mai ales că indicatoarele erau numai în germană. O hartă cu metroul şi o plănuire mai amanunţită a drumului până la obiectivele turistice sunt necesare.

Drept obiective turistice, în Munchen trebuie bifat centrul oraşului, Marienplatz (Piaţa Maria), numită după coloana cu statuia Fecioara Maria din centrul pieţei. Arată spectaculos, ca un centru vechi de oraş mare, seara este destul de plin de turişti şi localnici, destul de animat. În centrul oraşului se pot admira noua şi vechea primărie, în turnul principal al primăriei noi fiind adăpostit ceasul Rathaus-Glockenspiel.

Am trecut prin English Garden, un parc imens, mai mare decât Central Park din New York sau Hyde Park din Londra. Legat de acest parc, am înţeles că te învârţi cu metroul si tot nu ieşi din el. Am văzut acolo vestiţii sportivi  care făceau surf în apa aproape îngheţată (impresionant!) Dacă ajungeţi în Munchen nu rataţi acest parc.

Allianz Arena şi sediul BMW se află la ieşirea din Munchen, aproape mai mult de aeroport decât de centru, dar le-am văzut în treacăt. Forma de aripă a sediului BMV aminteşte de faptul ca firma producea avioane.

Aeroportul este imens, al doilea din Germania ca trafic, are două terminale şi dacă nu eşti atent, este foarte posibil să te rătăceşti. Duty free-ul este foarte bun. Acum pot zice că înţeleg de ce lumea cumpără diverse lucruri din Germania. Găseşti bere ieftină şi ciocolată foarte bună precum Ritter Sport.

Ce mi-a plăcut mult a fost Hard Rock Cafe. Acolo erau chitare ale lui Steve Vai, Bono (U2), un album de la Paramore, etc.

Am plecat cu un gust amar, nu pot zice că Munchen-ul m-a impresionat foarte tare, nu este un loc unde m-aş întoarce, însă pe care îl recomand pentru a gusta puţin din acea mult vestită şi lăudată Germanie.

Am ajuns acasă la 21 grade, la 11 noaptea. Plecasem de la 12 grade!

Taguri

Arhiva