Luna noiembrie a fost una plină de evenimente pentru tineri, pentru studenţi sau pentru cei care sunt interesaţi de o ascensiune în carieră. GEN90 a zis prezent la multe dintre acestea şi ca să nu lipsim nici de la acest gen de eveniment, am fost prezenţi în cadrul târgului Gaudeamus la o lansare de carte pentru studenţii care vor să studieze în străinătate. Acolo am asistat la un moment frumos în cadrul Editurii All la care autoarea Diana Ursachi a ales să-şi publice cartea; alegere nu tocmai aleatorie din moment ce Editura All este una dintre editurile care au cele mai multe titluri de top din domeniul academic.
Astfel, am dorit să aflăm chiar de la ea cum a luat naştere acest proiect şi care a fost ideea care a stat la bază.
Nicoleta Diaconeasa: Ce v-a motivat să scrieţi această carte ? Care a fost punctul de la care aţi plecat ?
Diana Ursachi: După câţiva ani de muncă în consultanţă eram hotărâtă să îmi iau un an sabatic (an liber, plătit de statul belgian, căci lucram în acea ţară) şi să îl investesc în ceva folositor. Nu sunt genul care să poata sta prea mult fără să facă nimic, nici chiar în timpul liber. Discutând cu o verişoară (fostă studentă la SNSPA) care voia să studieze în străinătate, mi-am dat seama că nu există în România un ghid practic pe care tinerii interesati de subiect să îl citească şi să ştie ce au de făcut de la A la Z. Existau multe broşurele, articole generale, traduceri ale unor cărţi străine care abordau acest subiect – dar nimic care să se ridice la standardele unui Ghid complex adresat tinerilor din România. Aşa că m-am pus pe cercetare şi apoi pe scris iar 9 luni mai târziu am lansat Ghidul.
N.D: Care este publicul ţintă ? Părinţii care vor să-şi trimită copiii la studii în străinătate sau studenţii care au acest ţel?
D.U: Pot fi şi unii şi alţii, depinde de relaţiile dintre părinţi şi copii. În unele familii părinţii sunt cei care direcţionează copilul spre un anumit traseu, în altele copilul e cel care decide în mod autonom ce şi unde vrea să studieze/lucreze. Informaţiile care apar în Ghid sunt culese şi structurate în aşa fel încât să răspundă la mai toate întrebările pe care le-ar putea avea atât copiii cât şi părinţii lor. Evident, întotdeauna mai apare câte o întrebare sau vreo curiozitate legată de traiul peste hotare, aşa că pe site-ul dedicat cărţii (www.guidecademy.com) postez regulat articole pe blog sau alte resurse pe care cei interesaţi le pot accesa pentru a-şi lămuri întrebările suplimentare.
N.D: Care au fost punctele care v-au pus în dificultate cel mai mult la scrierea acestei cărţi?
D.U: Decizia privind informaţiile care trebuie păstrate şi cele care trebuie scoase din carte. De fapt asta e şi problema celor care cred că internetul oferă acces rapid şi gratuit la toate informaţiile pe acest subiect şi că nu merită să investească într-un Ghid. Majoritatea celor care au ajuns să studieze sau să lucreze la vârf în străinătate îţi pot spune că le-a luat zile bune sau chiar săptămâni pentru a se documenta înainte de a trimite o aplicaţie. De ce ? Pentru că e atât de multă informaţie pe internet şi atât de răspândită pe diverse canale încât e greu să-ţi dai seama ce e cu adevărat relevant şi ce nu. Un alt aspect care mi-a dat de furcă a fost concizia. Cred că suntem cu toţii sătui de cursurile de sute de pagini care pot fi sumarizate în 15 minute, aşa că am vrut ca Ghidul să fie opusul manualelor plictisitoare pe care le-am avut de răsfoit în general la şcoală. Încă dinainte de a scrie primul paragraf al cărţii mi-am propus ca acest Ghid să includă doar ceea ce este absolut necesar, iar aceste informaţii să fie structurate în mod logic, astfel încât cititorul să înţeleagă de ce informaţiile din Cap 1 trebuie să apara acolo şi nu în Cap 3 sau 4. Al treilea aspect, şi poate cel mai important, a fost decizia de a fi echidistantă. Am încercat să ofer o imagine echilibrată a străinătăţii, nu să o pun în antiteză cu cea a României deşi parcursul profesional pe care l-am urmat m-ar fi îndemnat să recomand străinătatea ca panaceu la multe dintre nemulţumirile din sfera profesională ale celor de aici. N-a fost uşor să păstrez echilibrul dar cred că am reuşit. De aceea subliniez pe parcursul cărţii ca decizia de a rămâne în străinătate sau a te întoarce acasă o dată ce ai locuit peste graniţe este o decizie personală pe care o poţi lua doar după ce ai încercat ambele variante. Eu una am alergie atât la cei care spun că: “nu s-ar mai întoarce niciodată pentru că aici nimic nu merge cum trebuie” cât şi la cei care spun că: “încurajăm migraţia creierelor dacă lăsăm tinerii să studieze/lucreze în afară”. Eu cred că dacă ai peste 18 ani ai dreptul să decizi singur ce vrei să faci, ca să nu dai apoi vina pe părinţi sau pe sistem că ai ajuns într-un job care te nemulţumeşte sau că te duci cu lehamite la cursuri.
N.D: În ce registru v-aţi încadra cartea ? În unul pur informaţional, beletristic sau puţin din amândouă ?
D.U: Cred că mai degrabă în registrul informaţional; dacă ne gândim însă la anecdotele şi exemplele care abundă în carte putem considera că s-au strecurat şi câteva picături de beletristică şi autobiografie.
N.D: De ce aţi ales această formă de a comunica un mesaj care în rândurile tinerilor din ziua de azi este atât de controversat ? De ce nu un workshop de exemplu ?
D.U: Ofer şi workshop-uri individuale şi de grup (vezi site-ul www.guidecademy.com pentru mai multe informaţii) însă experienţa îmi arăta ca oamenii au stiluri de învăţare diferite: unii sunt auditivi (reţin ce li se spune la workshop-uri), alţii sunt vizuali (reţin ce citesc), mai sunt şi cei kinestezici sau cei care răspund la stimuli olfactivi, dar aceştia sunt mai puţini. Aşa că am vrut să răspund principalelor stiluri de învăţare: vizual şi auditiv. Mai e ceva: înainte de lansarea cărţii am făcut cercetare de piaţă pentru a afla dacă o astfel de carte s-ar cumpăra şi dacă da, de ce. Şi am aflat că majoritatea celor chestionaţi vor să deţină informaţia pe un suport care le este la îndemână oricând. La workshop ai opţiunea de a lua notiţe sau nu, iar dacă n-ai luat nu ai ce să reciteşti când ajungi acasă. Pe carte poţi sublinia, poţi face notiţe, o poţi citi oriunde, o poţi împrumuta şi altcuiva care n-a fost la workshop dar e interesat de subiect. Ce-i drept însă, la workshop-uri ai ocazia de a exersa în timp real cum te descurci cu pregătirea aplicaţiei şi poţi primi răspunsuri la întrebări care nu se află în carte.
N.D: Care credeţi că va fi efectul cărţii asupra cititorilor ei?
D.U: Nu îmi plac generalizările însă dacă ar fi ca cititorii să rămână cu un singur lucru din această carte, acela ar fi că e bine să poţi compara înainte de a te decide să te stabileşti pe un drum. Fie că e vorba de carieră, de studii sau de viaţa privată. Altminteri n-ai de unde să ştii ce ţi se potriveşte cu adevărat. Eu am propus carieră/studiile în străinătate ca alternativă la cele din România dar acestea nu sunt singurele opţiuni. Unii pot descoperi că au intrat pe făgaşul potrivit atunci când se mută de la o facultate la alta sau de la un job la altul aici în ţară.
Sursa foto: Diana Ursachi
