Am stat de vorbă cu inițiatorul proiectului Cărțile pe față, pentru a vedea ce a mai făcut, ce planuri are pe viitor și ce rol are cartea în viața lui. Un interviu inspirațional cu un om care se luptă pentru promovarea literaturii în societatea contemporană. Și noi credem că îi iese.
Pentru inceput, ajută-ne să te cunoaștem mai bine. Spune-ne cum a început povestea ta.
Eram în clasa a IX-a când am început să iubesc cărțile. Profesoara noastră de română, doamna Mariana Muthu, a reușit să îmi deschidă acest apetit recomandându-mi cărți, până m-a prins adolescentul miop al lui Eliade. Mi l-am luat drept model pe acest tânăr care se trezea în fiecare dimineață cu un minut mai repede pentru a putea să citească mai mult.
În cărți mi-am găsit modelele, am crescut admirând personaje ca Prințul Mîșkin sau don Quijote. Ei m-au făcut să fiu un idealist cu inițiativă.
După liceu am citit tot mai puțin. La începutul lui 2014 mi-am propus să reîncep să citesc mai mult. De atunci, în fiecare zi, citesc cel puțin o oră pe zi și fac asta în primul rând pentru că am văzut pe mine că sunt mult mai creativ de când citesc mai mult. Și văzând că îmi face mie bine să citesc, am îndrăznit să le propun și altora să citească. Așa a apărut campania de promovare a lecturii Cărțile pe față, în cadrul căreia avem peste 20 de acțiuni de încurajare a cititului: de la transport public gratuit pentru cititori și provoCarte, până la biblioteca vecinilor și distribuirea de zeci de mii de semne de carte cu mesajul ,,Dacă aștepți un semn pentru a citi o carte, acesta e semnul.”
De ce scrii? Când ai scris prima ta carte ăi care a fost aceasta?
Eu mai mult citesc decât scriu. Citesc pentru a vedea viața cu alte cuvinte. Prima carte pe care am scris-o a fost chiar cartea Cărțile pe față și am scris-o pentru a spune povestea campaniei, cred că e o poveste care poate să inspire și pe alți oameni să înceapă campanii pentru cauzele în care cred ei. Prima ediție a cărții a apărut în toamna lui 2015 și publicarea ei a fost posibilă în urma unei campanii de crowdfunding pe crestemidei.ro
Următoarele cărți pe care le-am scris sunt ficțiune. Umberto Eco spunea că a scris În numele trandafirului pentru că voia să omoare un călugăr. În cazul meu fiecare carte are altă poveste. Lasă-mă să te las, e o poveste despre cineva care se lasă de fumat cu ajutorul baloanelor de săpun. Am scris cartea aceasta pentru că am observat similitudinile dintre citit și fumat, adică sunt două comportamente la poli opuși. Toată lumea știe că e bine să citești și totuși puțini oameni citesc în fiecare zi, iar pe de altă parte toată lumea știe că e rău să fumezi și totuși mulți oameni fumează.
Se repară prin înlocuire este o poveste despre mașini și relații și am scris-o pentru că mă pricep bine la mașini și a fost distractiv pentru mine să găsesc cât mai multe asemănări între cum funcționează și cum se defectează o mașină și cum funcționează și se defectează o relație.
Cartea de citit în doi am scris-o pentru a încuraja lectura ca o activitate de cuplu. Sper că pe viitor băieții o să cheme la ei fetele și să citească o carte, nu doar să se uite la un film.
Suntem o generație care încă este în tranziție în a întregi armonios tehnologia în viața noastră, momentan îi suntem slujbași.
Dintre cărțile scrise de tine, care este cea preferata și de ce?
Toate cărțile mele îmi sunt dragi. Cea mai mare împlinire îmi aduce cartea Cărțile pe față pentru că e oarecum un jurnal de campanie. Cea mai căutată carte a mea este Cartea de citit în doi, cu atât mai mult cu cât e o carte care se poate tipări și cu oricine pe copertă, așa că mulți cititori o comandă pentru a o oferi cadou.
Dintre lecturile parcurse, ai găsit un autor cu care să te identifici, cu care să ai același stil?
În liceu cel mai mult mi-a plăcut Eliade, am și scris atunci un articol în revista școlii cu titlul Solilocvii plagiate. Azi cel mai aproape mă simt de scriitoarea de origine turcă Elif Shafak. Se spune că la o carte e importantă ideea din spate și modul în care e scrisă, eu la scrierile ei apreciez ambele aspecte foarte mult.
Dacă ar fi să alegem un singur cuvânt pentru generația din care faci parte, care ar fi acela? De ce crezi ca suntem caracterizați de acest cuvânt?
Eu am 30 de ani și îmi e greu să vorbesc în numele unei generații. Aș fi încântat să fim definiți de cuvinte ca bunătate sau iubire, însă momentan cred că mai repede ne definește tehnologia. Cred că suntem o generație care încă este în tranziție în a întregi armonios tehnologia în viața noastră, momentan îi suntem slujbași. Totuși, ce simt când mă gândesc la viitorul nostru este speranță.
Ne-ai spus ce ai reușit sa realizezi până acum, ce vei face de acum încolo?
Urmează să public a doua ediție a cărții Cărțile pe față și volumul de poezii tRai în doi. În cadrul campaniei vom continua acțiunile care au devenit deja tradiție, cum ar fi Gala cititorilor la bibliotecă, sau Intrare gratuită la Grădina Botanică.
Ce ai să le transmiți prietenilor noștri din București? Cum sunt vizați de proiectele pe care le desfășori?
În București avem service auto cu bibliotecă și cabinet stomatologic anti-cariat. Au fost deja două ediții de taxi gratuit pentru cititori și câteva ediții ale clubului de lectură Vocea cititorului. Probabil anul acesta vom începe noi colaborări în capitală și îi invit în primul rând pe cititori să își dea Cărțile pe față și să posteze pe profilele lor de Facebook o poză cu ei având pe față o carte pe care o recomandă.
Așadar, poftiți la citit!
Sursa foto: pagina oficiala Facebook Decembrie de poveste
