Interviu cu scriitoarea Claudia Moscovici: Mesaje pentru tinerii români

Distribuie!

Diaconeasa Nicoleta: Doamna Claudia Moscovici, ce v-a determinat să alegeţi meseria de scriitor?

Claudia Moscovici: Încă de mic copil am fost o cititoare avidă. În facultate am studiat de asemenea şi literatură comparată, pentru că am iubit literatura universală şi cărţile din toată lumea. În acel moment am decis că vreau să scriu ficţiune şi să devin critic de artă şi literar. Realitatea facultăţii din America a fost foarte diferită faţă de ce îmi imaginam. Creativitatea mea a fost pusă pe tuşă atunci când am ajuns să predau şi să scriu articole de specialitate. Înclinaţia mea de scriitor şi critic a fost mai puternică decât viaţa de profesie mi-ar fi permis.

Am fost foarte încântată când s-a ivit ocazia să devin „scriitor cu normă întreagă” în 2009, o dată cu publicarea primului meu roman „Velvet Totalitarianism”, publicat în română de Editura Curtea Veche sub titlul „Între două lumi”.

D.N.: Ştim că pe lângă ficţiune literară aţi abordat şi critica literară şi că împreună cu sculptorul Leonardo Pereznieto aţi înfiinţat curentul "postromantic" în anul 2002. De unde a pornit această idee? Consideraţi că romantismul a fost o perioadă care are nevoie de un ecou, poate o reevaluare sau prelungire?

C.M.: În calitate de critic de artă şi profesor specialist în curentul romantic întotdeauna am apreciat foarte mult arta acelei perioade. Ceea ce m-a determinat să caut artişti din toată lumea care încă sunt inspiraţi de romantism în creaţiile lor a fost faptul că am observat muzeele de artă contemporane exclud sistematic arta care astăzi este inspirată de realism şi de tradiţiile romantismului şi promovează mai mult arta postmodernă. Primul este perceput ca o tradiţie învechită iar al doilea într-un mod revoluţionar, avangardist. Cei mai mulţi critici de artă contemporană împărtăşesc aceste idei pline de prejudecăţi.Arta postmodernă a fost în peisaj de ani buni. Nu mai e nimic nou sau transgresiv în a o include în muzee de artă contemporană.

Nu sunt împotriva tradiţiilor moderne şi postmoderne în artă. Ca şi critic am tendinţe pluraliste şi cred că orice mişcare în artă aduce cu sine inovaţie şi calităţi estetice. Dar să înlături anumite mişcări artistice care cer atâta muncă, inovaţie şi talent-precum realismul şi romantismul-reprezintă o orbire la baza artei contemporane.

Scopul meu în calitate de critic de artă a fost să fac ce pot ca să corectez aceste prejudecăţi. Din fericire, nu sunt singura. Publicul şi galeriile iubesc arta contemporană realistă şi postromantică. Fiecare dintre artiştii care fac parte din această mişcare sunt foarte populari şi au foarte mare succes internaţional. Prejudecăţile există în facultăţi, istoria şi critica artei, si mai ales în muzeele de arta contemporană.

D.N.: În ce măsură v-au influenţat aceste principii „postromantice” în scrierile dumneavoastră?

C.M.: Timp de mulţi ani am predat istoria filozofiei şi a esteticii la universitate. Postromantismul s-a născut, de fapt, în mintea mea, ca o filozofie estetică cu ajutorul căreia frumosul, senzualitatea şi pasiunea pot fi accentuate în arta contemporană. Aceste valori sunt inerente în scrisul meu, nu doar în critica artei şi a esteticii. Dar când scriu romane de dragoste nu mă refer la aceste idealuri estetice, ele aparţin artei. Cărţile pe care le scriu sunt despre iubirea pusă la încercare în diferite circumstanţe, precum în romanul "Între două lumi," sau iubirea nocivă (atracţie pentru oameni periculoşi şi patologici), aşa cum există în romanul "The Seducer".Iubirea adevărată, pe care o descriu adesea în cărţile mele, nu e niciodată ideală si nu există în circumstanţe ideale de viaţă. Idealuriile îşi gaăsesc expresie în poemele mele de dragoste, „The Painful Poignancy of Desire”, şi în arta postromantică.

D.N.: De regulă, teoria literaturii ne spune că scriitorii aflaţi în exil sau cei care au două cetăţenii şi au ocazia de a privi lumea în ansamblu din mai multe unghiuri, sunt cei mai favorizaţi şi apreciaţi pentru literatura pe care o oferă cititorilor. Ce influenţă a avut asupra carierei dumneavoastră plecarea din România la vârsta de 12 ani?

C.M.: Faptul că am părăsit România la începutul adolescenţei mele a avut un mare impact asupra vieţii mele şi asupa deciziei de a deveni scriitoare.Am fost foarte ataşată de membrii familiei pe care i-am lasat în România, iar pe mulţi dintre ei aveam să nu îi mai vad în mult timp.Am fost apropiată de câţiva prieteni şi integrată în contextul cultural român, chiar dacă viaţa politică în Romania sub regimul lui Ceausescu era un coşmar.

Prin urmare, să păstrez trecutul familiei mele intact, prin care multe alte generaţii din România au trecut, a devenit principalul meu scop în scrierea romanului „Între două lumi”.

D.N.: Care este scopul romanului „Între două lumi”?

C.M.: Primul scop al acestui roman şi al oricăruia este să fie un mijloc de entertaiment. Din acest motiv elementul spy thriller şi povestea de dragoste sunt puse în prim plan în acţiune.Al doilea scop este să stimuleze imaginaţia; să poarte cititorii într-o altă epocă, în minţile personajelor care au trecut prin obstacolele şi greutăţile acelor vremuri. Al treilea este să amintească celor care au îndurat represiunile regimului ceauşist prin ce au trecut pentru a nu mai trăi din nou acele timpuri. Iar al patrulea este să informeze noile generaţii de cititori pentru a putea observa mai bine simptomele unui regim totalitar şi să nu mai permită niciodată înrădăcinarea acestuia în ţara lor, din nou.

D.N.: Ce schimbări şi diferenţe sesizaţi în urma căderii regimului comunist şi cum vi se pare că se adaptează tinerii în ziua de astăzi acestei „renaşteri sociale”  de după ruptura din decembrie 1990?

C.M.: Cred că tinerii trăiesc în prezent şi pentru prezent: se gândesc la şcoală, poveşti de iubire, familie şi fac ceea ce este nevoie pentru a-şi îndeplini ambiţiile, pentru a avea o slujbă şi o poziţie în societate mai târziu. Aşa că presupun că tinerii nu se gândesc la ce a însemnat Războiul Rece decât când se angajează într-o conversaţie cu aceia care au trăit în acele vremuri sau când se pregatesc pentru examene de istorie. Însă, dificultăţile economice şi politice periodice îi obligă să se îngrijoreze constant asupra problemelor precum corupţia politica, şomajul şi cum să îşi găsească un loc în societate şi să poată supravieţui acestei instabilităţi.

D.N.: Încotro credeti că ar trebui să îşi indrepte tinerii atenţia pentru o curăţire totală de vechile principii şi traume post-comuniste?

C.M.: Aproape orice generatie nouă vrea să fie opusul unei moşteniri culturale şi politice. Cred că a te opune nu este neapărat o valoare critică. Reprezintă o reacţie şi dorinţă de a ieşi în evidenţă.

Sper ca noile generaţii de români precum cititorii Gen90 se vor concentra mai mult pe valorile care au o bază şi un sens pentru ei decât pe ideea de a fi rebeli doar de dragul ideii. Despre ce valori de bază vorbesc? La modul general vorbind, valorile etice acentuază empatia.Valorile care ţin de politică sunt democratice şi minimalizarea corupţiei. Valori care au sens în artă şi literatură au o paletă mult mai largă si deschisă la multe stiluri şi curente culturale, din moment ce arta şi literatura ţin de domeniul creaţiei, care poate fi un proces aproape nesfârşit. De aceea cred că pluralismul este valoarea fundamentală în toate activităţile de creaţie, chiar dacă fiecare din noi avem preferinţe artistice şi literare diferite.

D.N.: Ce mesaj aveţi pentru noua generaţie? Daţi niste exemple de infrastructură care susţin valorile umane descrise mai sus.

C.M.: Infrastructura valorilor democratice reprezintă, de exemplu, legi care pot minimaliza corupţia şi proteja instituţiile democratice. Infrastructura protecţiei libertăţii artistice şi literare ar consta într-un sistem educaţional în domeniul artelor şi al umanului care să nu fie saturat de limbaj tehnic pe care puţini îl pot înţelege: o variantă care să fie concisă, prezentată dintr o perspectivă logică şi să pună la dispoziţie studentilor o varietate majoră de mişcări şi curente în artă şi literatură. În plan economic şi social, cred că avem nevoie de o formă de capitalism mai blând, nu de cel laissez-faire, care ar pune premizele unor măsuri de bunăstare şi a unor pârghii de siguranţă pentru ca oamenii să nu mai tânjească după vechiul regim comunist (când tinerii aveau o slujbă şi cei în vârsta ajutor social). Sistemul totalitar comunist a fost nociv din toate punctele de vedere. Din păcate, poate fi tentant să îl idealizăm şi poate chiar să revenim la ceva similar dacă nu se gasesc resurse economice pentru a ajuta oamenii nevoiaşi, în zilele noastre, chiar daca trăim în capitalism.

Interviu de Diaconeasa Nicoleta

Claudia Moscovici este o scriitoare de origine română, stabilită în SUA, co-fondatoare a mișcării postromantice (http://postromanticism.com). Este autorul romanelor „Velvet Totalitarianism” (2009) și „The Seducer” (2011). Ca critic de artă și literar a publicat „Romanticism and Postromanticism”. În limba română este publicată cartea „Velvet Totalitarianism” sub titlul „Între două lumi” de către editura Curtea Veche. O puteți găsi aici http://www.curteaveche.ro/Intre_doua_lumi-3-1298

Sursa foto: curteaveche.ro, arhiva personală a autoarei

Taguri

Arhiva

5 Comments

  1. Oana
    September 23
    Reply

    Foarte frumos, bine realizat. Sunt insa cateva lucruri care ar trebui scrise putin altfel: ” Ca critic de arta” suna cam prost, ar fi mai bine “Ca si critic de arta”, iar “2 cetăţenii” , poate e mai ok “doua cetatenii”.

    • admin
      September 23
      Reply

      Mersi. Done :)

    • Nita Mihai
      September 23
      Reply

      Cu prima nu sunt de acord, pentru simplul motiv ca alaturarea de cuvinte “ca critic” nu e sub nicio forma gresita sau mai mult, cacofonica (in sensul original). Evitarea cacofoniei uzuale “ca co cu etc” prin “ca si” e o greseala mai mare decat cacofonia in sine.

  2. September 23
    Reply

    Interviu cu scriitoarea Claudia Moscovici- Mesaje pentru tinerii romani – Gen90-net…

    “Faptul că am părăsit România la începutul adolescenţei mele a avut un mare impact asupra vieţii mele şi asupa deciziei de a deveni scriitoare.Am fost foarte ataşată de membrii familiei pe care i-am lasat în România, iar pe mulţi dintre ei aveam să nu…

  3. Draga Dumitru, iti multumesc din inima pentru comentariul atit de dragut si incurajator!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*