Claudia Moscovici – Despre „Între două lumi” (partea a II-a)

Distribuie!

În Între două lumi am vrut să las o urmă a scalei de comparaţie, a diferenţei pe care am experimentat-o între lipsa de libertate absolută aici şi lipsa oricărei libertăţi acolo. Precum naratorul romanului meu declară la final, sper că această descriere a vieţii de zi cu zi în România ceauşistă va transmite copiilor şi nepoţilor mei – precum şi tuturor cititorilor interesaţi de subiect – urmele pierdute ale unei ere în care oamenii obişnuiţi erau forţaţi să ducă vieţi „extraordinare”.

Anecdota pe care mi-au spus-o părinţii mei despre tineretul român care nu-şi poate aminti multe despre era lui Ceauşescu m-a ajutat să mă conving că aceste urme pot, într-adevăr, să fie pierdute. Ca urmare a dezvoltărilor (în cea mai mare parte, pozitive) politice şi economice din ultimii 20 de ani în Europa de Est şi a internaţionalizării culturii pop americane, copiii de astăzi şi tinerii adulţi din România şi alte ţări care au făcut parte din Blocul Estic, au probabil mai multe în comun cu omologii lor occidentali decât cu membrii familiei care au îndurat greutăţile regimurilor comuniste.  Mulţi dintre ei au mai multe cunoştinţe despre Facebook şi Lady Gaga decât despre era lui Ceauşescu sau despre execrabilele orfelinate româneşti. Scriind despre epoca comunistă în Europa Estică, atât istoricii, cât şi scriitorii de ficţiune istorică ajută la păstrarea memoriei culturale pentru generaţiile viitoare est-europene, cât şi pentru cititorii din Occident, deşi aceştia sunt relativ detaşaţi de aceste experienţe. Nu au trăit în acele timpuri. Aceştia nu au amintiri care să îi lege emoţional de acest trecut anevoios. În multe privinţe, realitatea desăvârşită a totalitarismului comunist este la fel de străină pentru noile generaţii de est-europeni precum este pentru majoritatea celor din Occident.

Pentru a oferi un exemplu demn de atenţie, dacă cineva se uită la ce se publică şi se citeşte despre România în Statele Unite ale Americii, acesta realizează că domnia lui Vlad Ţepeş şi groaznica, dar interesanta legendă a lui Dracula, sunt cele pe care cititorii le găsesc ca fiind cele mai intrigante. Doar câţiva americani au auzit despre Nicolae Ceauşescu şi chiar mai puţini despre Gheorghe Gheorghiu-Dej. Totuşi găseşti cu greu un adolescent în America care încă n-a auzit despre seria Twilight; rar intri într-o librărie care nu vinde romanele despre vampiri ale lui Anne Rice sau versiunea erudită a mitului lui Dracula a lui Elizabeth Kostova, best-seller-ul internaţional The Historian. De ce legenda lui Dracula manifestă cea mai mare atracţie la nivel internaţional în Occident decât orice altceva referitor la România este o întrebare destul de complex justificată de numeroşii studenţi la Psihologie, plus de cei de la industria turismului românesc, ce lucrează pentru a da un răspuns. Oricare ar fi răspunsul la această întrebare, ceea ce-mi devine limpede este că: pentru orice autor care scrie despre ORICARE alt aspect al istoriei României decât Vlad Ţepeş/legenda lui Dracula, provocarea este aceea, mai presus de toate, de a găsi o metodă prin care să capteze interesul acelora care n-au trăit acele evenimente istorice şi prin urmare, care nu au înainte de toate, sentimente investite în acestea.

Pentru a începe cu adresarea întrebării relevante, aş dori întâi să revin la cartea  non-ficţională care mi-a inspirat romanul cel mai mult: Stalinism pentru eternitate, de Vladimir Tismăneanu. Pentru oricine este interesat de istoria politică a României din secolul al XX-lea, cartea profesorului Tismăneanu este opera emblematică pe acest subiect. Scrisă într-un mod transparent, bazată pe cercetări solide, informativă şi captivantă, Stalinismul pentru eternitate poate fi inclusă printre cele mai bune lucrări despre istoria politică, alături de munca lui Richard Pipes despre Lenin, cărţile lui Robert Conquest despre Stalin şi studiile lui Allan Bullock despre Hitler. Aceasta cuprinde evoluţia comunismului românesc de la începutul secolului XX, de-a lungul dictaturii staliniste a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi detaşarea strategică de Moscova în urma morţii lui Stalin, până la anii mohorâţi sub dinastia comunistă a lui Ceauşescu. Fără această carte, şi altele asemenea ei, tinerele generaţii de români ar creşte din ce în ce mai detaşate de trecutul care a afectat profund viaţa familiilor lor şi, prin urmare, indirect, vieţile lor.

Va urma...

Tradus de Laura Duțu

Revizuit de Nicoleta Diaconeasa & Bianca Mitrofan

Andy Platon și Marvel Lovin au realizat și o piesă ca soundtrack la roman, numită Velvet Love. Videoclipul aici

http://www.youtube.com/watch?v=KURICuT8TcA

Claudia Moscovici este o scriitoare de origine română, stabilită în SUA, co-fondatoare a mișcării postromantice (http://postromanticism.com). Este autorul romanelor „Velvet Totalitarianism” (2009) și „The Seducer” (2011). Ca critic de artă și literar a publicat „Romanticism and Postromanticism”. În limba română este publicată cartea „Velvet Totalitarianism” sub titlul „Între două lumi” de către editura Curtea Veche. O puteți găsi aici http://www.curteaveche.ro/Intre_doua_lumi-3-1298

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în limba engleză în SUA în blogul cultural Litkicks.com.http://www.litkicks.com/ClaudiaMoscovici

Sursa foto: curteaveche.ro, arhiva personală a autoarei

Taguri

Arhiva