Insomnia eterului feminin (Partea I)

Distribuie!

de Maria-Roxana Bischin

Cu toţii ştim că femeile sunt persoane fragile, sensibile, iubitoare de frumos, linişte şi, de multe ori, sunt şi buni psihologi. Toate îşi doresc să fie admirate, apreciate, unice. A fi unică înseamnă să laşi prejudecăţile impuse de societate şi să fii tu. Însă, privind pe stradă, constaţi că mesajul de fragilitate nu mai este transmis şi se pune un mare accent pe mesajul trupului. Putem transmite mesaje prin trup la fel de atractive şi fără a folosi un ruj strident. Se poartă prea mult stridentul pe chip, şi nu se mai poartă fineţea. Dacă tot ne-am conturat buzele, de ce să nu conturăm şi ochii, la fel de strident, şi părul, şi unghiile? Ce ar fi însemnat ca un pictor care pictează un tablou să folosească toate culorile posibile în crearea unei imagini? Ori acesta, se foloseşte de anumite culori de bază de la care derivă lumini şi umbre ale acestora în diverse nuanţe.

Conceptul de admiraţie şi conceptul de unicitate sunt percepute astăzi într-o manieră superficială de majoritatea reprezentantelor sexului frumos. Mai ştim să fim unice? Ştim să ne facem plăcute şi prin altceva decât cerinţele unei imagini impuse de marketingul publicităţii?

Ce înseamnă a fi frumoasă pentru o femeie, astăzi? Ştirile, presa, filmele aduc imaginea unei femei sigure pe ea, puternice, care percepe frumosul prin prisma construirii la propriu a unei faţade invincibile. Chipul ei trebuie să fie mutilat de expresii false, dure. Majoritatea sunt de părere că a fi slabă, a avea unele îmbunătăţiri prin procedee chirurgicale şi a avea extensii înseamnă a fi frumoasă. Însă depinde ce mesaj transmitem prin toate acestea - vrem să epatăm în ochii altora sau vrem să fim feminine, elegante, rafinate? Multe femei îşi doresc să fie frumoase, dar sunt vulgare. Confundă moda cu opulenţa brandurilor, confundă haina cu personalitatea. Se imită prea mult tot ceea ce este la modă, se poartă excesiv articole vestimentare care sunt produse pe bandă rulantă, care sunt vândute la orice colţ. Predomină comportamentul compulsiv în a etala ţinute prea încărcate de accesorii. Opulenţa a fost şi va fi mereu un kitsch, încă din baroc. Artiştii plastici considerau că opulenţa deţine o doză de monstruozitate gata oricând să se prăbuşească asupră-ţi. Să ne amintim doar de clădirile în stil baroc. Clar, nu este plăcut ochiului de estet să observe tensiunea dintre decorarea eclectică şi grotească a unor forme delirante şi, tehnica de mimesis a kalos-ului realizată stângaci.

Părul domnişoarelor este prea tapat, prea ondulat, obsedant de drept pe spate. Ochii sunt de-a dreptul încondeiaţi în texturi de negru cu verde sau albastru, doar imităm stilul arăbesc, fără a şti ce înseamnă acesta din punct de vedere artistic sau fără a şti ce presiuni sunt exercitate asupra femeilor în aceste arii culturale. Dincolo de culorile unui exotism prost asimilat, privirile mai sunt şi dispreţuitoare. Pe bulevarde se poartă platforme, tocuri stiletto combinate cu platformă, care în Antichitate erau purtate de anumite femei a căror meserie era destul de veche. Se poartă adidaşii cu platformă asortaţi la o piesă fină precum sacoul sau o rochie. Se poartă fuste asortate cu bocanci şi ciorapi extrem de coloraţi. Stiletto este elegant în forma sa clasică, dar atunci când este combinat cu o platformă inestetică devine kitsch. Se poartă fel de fel de ţinte pe încălţăminte, semn că esenţa rock-ului este prost înţeleasă de mulţi. Un păr artificial creează impresia unei perfecţiuni. Dar până şi cubul perfect este imperfect. Prin urmare, o femeie frumoasă este femeia al cărei păr este răvăşit de vânt, ai cărei ochi sunt uşor obosiţi, ea nu atrage atenţia prin atitudini zgomotoase, nici printr-un râs excesiv, ea nu îşi deranjează interlocutorii cu lipsa bunului simţ şi a bunului gust. O atitudine demnă impune respect fără a da imaginea unei femei arogante.

Sursa foto: wikimedia.com

 

Taguri

Arhiva