Educația – încotro? (partea a II-a din IV)

Distribuie!

Trecerea în clasa a V-a aduce cu sine multe modificări față de regimul anterior, prezentat în articolul precedent. Sunt foști colegi care se mută la alte școli din oraș. Vin colegi noi. Unele clase se reorganizează. Modificări minore dar care înconjoară trei schimbări importante:

Fiecare materie este predată de alt om. Dacă era ușor de intrat în grațiile învățătoarei, este ceva mai greu de făcut asta pentru toți cei 7 – 10 profesori pe care-i întâlnești. În plus, în majoritatea cazurilor, fiecare ține la materia lui și o consideră destul de importantă. Fiecare are cerințe proprii, unii sunt destul de exigenți, uneori chiar au cerințe care par ciudate (caietul să fie liniat la fix 1.5 cm de margine și când începeți să scrieți să începeți cu penița de pe linie). Doar în foarte puține cazuri se vor sincroniza între ei. Astfel încât este posibil să fii ascultat într-o zi la 3 materii diferite.

A doua modificare este dată de înlocuirea calificativelor cu notele. Dacă timp de 4 ani ai fost obișnuit cu o graniță confuză între B și FB (presupunând că celelalte 2 calificative erau extrem de rare), acum te trezești în fața unei scări cu 10 valori. Ba chiar una care folosește și zecimale, chiar înainte ca tu să le înveți la matematică.

Ultima modificare majoră ține de introducerea tezelor. O formă de evaluare a materiei de pe tot semestrul, cu o pondere adecvată. Scopul inițial ar fi fost sedimentarea cunoștințelor dar între timp acesta a fost transformat într-o corvoadă pentru elev și pentru profesor dar și într-un motiv pentru a evalua cum trebuie performanța clasei. Nu rare sunt cazurile în care învățătoarea din 1 - 4 vine în clasă după o teză să-și certe foștii elevi pentru că rezultatele sunt prea mici. Asta după ce, în 1 - 4 toți erau perfecți, prea puține erau carențele de învățătură.

Toate aceste schimbări determină evoluții diferite pentru fiecare elev. Doi colegi de bancă ce au terminat 1 – 4 cu felicitări și coroniță în fiecare an se vor trezi acum în situația în care unul se va descurca extrem de bine la matematică dar va avea probleme cu limba străină în timp ce celălat va fi în exact situația inversă. Dacă adăugăm și presiunea părinților, care nu înțeleg cum copilul lor premiant a luat notă mică la o materie, se ajunge ușor la trocuri între elevi: eu îți fac tema la matematică, tu mi-o faci la engleză. Chiar dacă amândoi știu că nu sunt avantajați pe termen lung de acest schimb, îl practică din cauza contextului, agravând și mai mult diferențele dintre ei.

Profesorii nu pot face mare lucru. Pot depista din când în când temele copiate dar nu sunt gardieni. Sunt învățători și scopul lor e să se asigure că elevii învață. Fiind prea mulți elevi într-o clasă, de foarte multe ori se întâmplă ca elevul să considere că a înțeles lecția și profesorul să plece mulțumit la finalul orei. Golul din baza de cunoștințe va fi recunoscut mult mai târziu, de multe ori chiar când e cam prea târziu.

Desigur, există și profesorii atât de dedicați încât nu vor trece la lecția următoare până când nu vor fi deplin siguri că toți elevii au înțeles conținutul precedentei. Asta cere enorm de mult timp și, totuși, programa trebuie urmărită. Apare noțiunea de ore suplimentare, ore înafara programului create special pentru a satisface cele două scopuri contradictorii: trecerea prin toată materia și asigurarea acumulării serioase și permanente de cunoștințe de către toți elevii.

Marea problemă este că asta nu convine părinților. Ei vor să știe că ai lor copii ajung acasă la anumite ore și nu stau un program „inuman” la școală. Dacă adăugăm și nemulțumirea unor elevi neinteresați de respectiva materie dar obligați oarecum să stea peste program, ajungem la motivele pentru care profesorii dedicați sunt cei mai certați de către părinți și cei cărora li se cere cel mai mult schimbarea modului de predare.

Abia mult mai târziu se vor deschide ochii părinților și copiilor și vor vedea că aceste ore au prins bine.  Uneori prea târziu, alteori la limita, în perioada de dinaintea primului examen național. Despre acesta vom discuta în articolul următor.

Mihai Maruseac

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

2 Comments

  1. Mihai Lazar
    September 16

    Foarte bun articolul, cu mici scapari insesizabile pe ici pe colo. Sunt curios insa ce vei scrie despre Bac si despre mediul academic, daca vei scrie. Felicitari!

Comments are closed.