Generația experiment

Distribuie!

de Greta Bogdan

Uneori ne simțim atât de revoltați din cauza nedreptăților ce se petrec în țara noastră, încât ne întrebăm dacă mai există vreo meserie care merită să fie practicată în România.

Bineînțeles că nu. Dacă nu ai pe lângă jobul tău de zi cu zi și o agenție de turism, ori vreo firmă de curierat, ceva... degeaba. Nu o să ajungi niciodată să-ți vezi visurile împlinite, nici măcar în faza incipientă.

Când am ajuns în București, eram o persoană foarte idealistă. Credeam că voi ajunge în postura epică, aidoma filmului Titanic, în care cei doi protagoniști, de pe puntea vaporului, se cred stăpânii oceanului și ai iubirii eterne. Însă și ei, ca și mine, au sfârșit dezamăgiți de realitate.

Dacă fiecare și-ar asuma rolul pe care îl are în societate, cred că lumea ar arăta de departe altfel. Dar iarăși risc să fiu idealistă.

La fel stau lucrurile și în jurnalism. Suntem o generație tânără, visătoare, cu speranțe și credințe puternice, care tinde să schimbe lumea. Însă nu avem niciun zid de care să ne sprijinim toate aceste sentimente. Suportăm, ca și alții, consecințele unui sistem defect încă de dinainte de comunism. De ce? Știm cu toții. Sau, dacă știm cu toții, de ce nici cei peste 20 de ani nu au schimbat nimic în acest sens?

Răspunsurile le țin ascunse în buzunare sute de politicieni care ne-au folosit nevoile pentru a-și împlini propriile interese. Iar noi, naivi, mereu am sperat în mai bine și mereu ne-am ales cu ce a fost mai rău.

Revenind la profesia de jurnalist, trebuie să pornești la drum fiind foarte conștient că, în practică, va trebui să fii de partea cuiva. Și cel mai important este să te întrebi de partea cui? Vei prefera să mori de foame idealist și independent, scriind poezii pentru copii, sau te vei lupta cu găurile unui sistem corupt și cumpărat de stânga sau dreapta politică... și o vei duce destul de bine? Cum să își păstreze un om integritatea morală, din momentul în care este pus în fața unei astfel de alegeri? De ce căutăm în jurul nostru oameni de calitate, când calitatea se plătește cu prețul libertății?

Atunci când realizezi lucrurile astea, începi să-ți pui din ce în ce mai multe întrebări de acest gen. În fond, orice ai face, există lucruri pe care le câștigi, și lucruri pe care, în mod cert, le pierzi. Trebuie să fii, totuși, conștient de ceea ce ești dispus să pui la bătaie.

Se spune că, odată cu noi, poate se va mai schimba ceva. De când studiez istoria și până azi, tot aud că se așteaptă o schimbare în societatea noastră. Cert este că istoria și-a cam încheiat cele mai importante povești, însă lucrurile au rămas la fel.

Cea mai importantă reacție pe care ar trebui să o aibă cetățenii ca replică la aceste neajunsuri este implicarea. Însă cei de la conducere nu au găsit niciodată un stimul care să determine oamenii să se implice cu adevărat în treburile societății.

Toate aceste lucruri au dus la adevărate disfuncționalități. În presă a dispărut ancheta, informația a devenit o marfă comercială și accesibilă tuturor. Calitatea se mai găsește doar în manualele de jurnalism, traduse din Occident. Sistemul de sănătate ne gonește medicii în țările calde, iar studenții preferă să-și finalizeze studiile în străinătate, ca să fie siguri că nu și-au tocit mânecile degeaba pe băncile școlilor, atâta timp. Deci...cam așa stăm în momentul de față.

Trebuie să recunoaștem că suntem o generație de sacrificiu și, mai mult, trebuie să ne asumăm acest lucru. Să nu ne speriem, însă. Deși dezamăgită, sunt totuși încrezătoare că mai există câțiva oameni care vor să iasă din stereotipurile poporului român. Sunt acele persoane curajoase, care, deși nu se sprijină pe niciun umăr, pășesc încrezătoare înainte. Promovează aspectele bune ale societății. Au încredere în ele. Își clădesc propriul drum și privesc totul ca pe o luptă constructivă.

Putem noi, Generația 90, să facem lumină pe cărările drumurilor noastre? Edison a făcut primul pas când a inventat becul. Astăzi, avem la dispoziție o întreagă tehnologie să putem lumina chiar și cele mai întunecate colțuri de lume.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*