Gânduri despre România: 1. Blestemul și norocul poporului român

Distribuie!

De foarte multă vreme mă roade gândul următor - este poporul român un popor blestemat de soartă sau o națiune iubită de destin? Acum, nu trebuie să ne raportăm norocul la economie sau să ne comparăm tehnologia cu americanii sau germanii. Trebuie, mai întâi de toate, să ne gândim dacă am fost cumva norocoși, în sensul simplu și omenesc al cuvântului?

Cred ca răspunsul este da. De exemplu, poporul nostru nu a fost niciodată divizat geopolitic în două, precum Germania sau Coreea, nu a avut orașe rase de pe fața pâmântului, precum Japonia, nu a avut parte de necazul unui genocid rasial sau un război civil pe bază de etnie precum tutsu-hutsi, nu a avut de fapt niciodată un război civil (marile democrații occidentale au avut așa ceva!). Nu a avut lideri executați de către popor sau mulțimi furioase (exceptându-l pe Ceaușescu care a fost sau nu executat din voia poporului). Nu am sărăcit extraordinar, nu am avut foamete în masă ca în China lui Mao, nu am avut dezastre naturale uriașe ca în New Orleans sau Japonia și cu siguranță nu am dispărut de pe hartă niciodată, ca Polonia.

Norocul poporului român este că a rămas mediocru, în aceeași stare de foarte mult timp. Blestemul poporului român este că a rămas mediocru, în aceeași stare de foarte mult timp.

Taguri

Arhiva